Tuberculoză renala ,stadii, tratament, investigatii,factori favorizanti.
Tuberculoză renală stadii
Tuberculoza renala investigatii
TUBERCULOZA RENALA Reprezinta localizarea infectiei tuberculoase la nivelul rinichiului si cailor urinare. Este cea mai frecventa determinare extrapulmonara a bolii. Apare in cursul perioadei secundare a infectiei tuberculoase, faza de bacilemie (in care bacilul este descarcat in sange), cand se produc determinari viscerale multiple. In majoritatea cazurilor infectia bacilara se produce pe cale hematogena, motiv pt .care rinichii sunt afectati de la inceput bilateral. Bacilul Koch se localizeaza initial in tesutul interstitial, lezand in ordine corticala, medulara, tubii renali si caile urinare (calice, bazinet, ureter si vezica). Leziunile tuberculoase trec prin 3 stadii: stadiul infiltrativ, parenchimatos - fara contact cu caile excretoare (eliminarea intermitenta de bacil Koch in urina) stadiul ulcero-cazeos – formarea de caverne in parenchimul renal, ulceratii papilare si eliminarea continua de bacil Koch prin urina stadiul fibro-cavitar – se produce distructie totala si transformarea parenchimului renal intr-o punga purulenta (pionefroza tuberculoasa), calcificarea (rinichiul mastic) sau atrofia acestuia (rinichiul scleroatrofic). Simptome Intre infectia renala cu bacil Koch si primele manifestari clinice exista o perioada indelungata de latenta (5-10 ani). Debutul este insidios, cu semne generale de impregnare bacilara – stare subfebrila, transpiratii, inapetenta etc. Simptomatologia manifesta este necaracteristica: cistita – manifestata prin disurie, polakiurie, rezistenta la antibioterapia obisnuita hematuria – poate fi primul simptom , este totala, izolata (fara alte simptome), nedureroasa HTA– este un simptom tardiv , in stadiul de scleroza si atrofie renala Investigatii sumar de urina: hematurie, leucociturie discreta, proteinurie sub 1 g/24 h I.D.R. la tuberculina este pozitiva examen bacteriologic – evidentierea b. Koch la examenul direct al urinii sau in cultura – este singurul diagnostic de certitudine examenul radiologic simplu - arata calcificari renale, iar urografia intravenoasa evidentiaza ulceratii papilare in “rosatura de molie”, dilatatii caliceale cu aspect de “margareta”, tardiv “rinichiul mastic” sau “mut” urografic cistoscopia- permite vizualizarea directa a leziunilor vezicale si ureterale Tratament cura de repaus prelungita, 6-12 luni, deoarece tbc renala se vindeca mai lent decat tuberculoza pulmonara; dieta normocalorica, bogata in proteine si vitamine tuberculostatice – izoniazida, rifampicina, etambutol, streptomicina; exista un tratament de atac 2-6 luni si un tratament de intretinere, 1-2 sau mai multi ani corticosteroizii – ca tratament adjuvant , in asociere cu tuberculostatice, in formele cu tendinta la stenoze postinflamatorii chirurgical – are indicatii restranse: nefrectomie in distructii renale totale LITIAZA RENALA Reprezinta formarea de calculi in caile urinare intra- si extrarenale. Urina normala este o solutie saturata de cristaloizi (acid uric, fosforic, oxalic, cistina etc) si coloizi, intr-o anumita proportie; ruperea acestui echilibru, prin cresterea concentratiei cristaloizilor, care sunt elementul precipitant, sau scaderea coloizilor de protectie, care se opun precipitarii, in prezenta factorilor favorizanti, determina formarea calculilor urinari. Factori determinanti hiperconcentrarea urinii – aport exogen crescut: abuz de proteine de origine animala, grasimi animale, branzeturi si consum crescut de sare predispune la dezvoltarea unei litiaze urice, in timp ce o alimentatie unilaterala cu abuz de vegetale poate duce la o litiaza oxalica productie endogena crescuta – de cauza metabolica: hiperuricemia, hipercalciurie, oxalemia sau de cauza medicamentoasa(de ex. tratamente cu citostatice) consum redus de lichide sau deshidratare excesiva – transpiratii abundente in caz de climat cald sau temperaturi ridicate la locul de munca Factori favorizanti staza urinara – de diverse cauze infectii urinare repetate modificarea pH-ului urinar Hipercalciuria renala apare datorita mobilizarii calciului din oase in caz de hiperparatiroidism, sarcoidoza, metastaze sau ingestie crescuta de calciu. Hiperuricozuria (cresterea acidului uric in urina) poate fi primara ( la bolnavii cu guta), secundara in leucemii, limfoame, tumori iradiate sau in aport alimentar crescut de carnuri tinere, viscere, vanat, cafea, ciocolata, cacao. Simptome Clinic, litiaza renala poate fi latenta sau manifesta Litiaza renala latenta - asimptomatica, se datoreaza prezentei de calculi voluminosi in bazinet si este diagnosticata tardiv la examenul radiologic sau ecografic Litiaza renala manifesta - colica nefretica: este consecinta migrarii unor calculi mici in caile urinare, determina obstructie si cresterea presiunii in rinichi, traducandu-se prin: durere violenta, in formele tipice localizata lombar, cu iradiere descendenta in flancuri si organele genitale externe, declansata de calatoria cu vehicule trepidante (caruta, bicicleta, motocicleta) sau ingestia unor cantitati mari de lichide (bere), insotita de agitatie psiho-motorie tulburari de mictiune intense – disurie, polakiurie tulburari digestive reflexe – varsaturi, meteorism, oprirea tranzitului care pot simula un abdomen acut Durata unei colici renale este de cateva ore sau zile, putandu-se repeta dupa luni sau ani. La examenul fizic se constata: durere la palparea regiunii lombare, manevra Giordano pozitiva, eventual rinichi marit de volum in hidronefroza. Investigatii examenul urinii – poate releva in sediment hematurie micro sau macroscopica, fara leucociturie (aceasta apare doar in caz de suprainfectie); pot aparea diverse cristale cum sunt oxalati de calciu, urati, fosfati ecografia – afirma existenta litiazei, stabileste sediul si rasunetul asupra functionarii rinichiului; imaginea ecografica nu este influentata de natura chimica sau de radioopacitatea calculilor; este considerata metoda de electie pt. diagnostic, putand fi utilizata si in colica examenul radiologic – radiografia renala simpla evidentiaza calculii radioopaci (carbonat de calciu, oxalati, fosfati, micsti), in timp ce urografia intravenoasa evidentiaza calculii radiotransparenti (urati si xantina) - importanta pt. diagnostic si pentru tratament este analiza biochimica a calculilor Complicatii In evolutia litiazei renale pot aparea urmatoarele complicatii: mecanice: hidronefroza uni- sau bilaterala infectioase: pielonefrita acuta si cronica, flegmonul perirenal functionale: insuficienta renala acuta si cronica Tratamentul litiazei renale este tratamentul medical al colicii nefretice si tratamentul chirurgical A.Tratamentul colicii nefretice consta din: repaus la pat, caldura locala lombara (termofor) antispastice – scobutil, no-spa, piafen, antiinflamatorii – diclofenac, ketoprofen, eventual mialgin (NU morfina – accentueaza edemul si spasmul) este contraindicata cura de diureza in colica deoarece creste presiunea bazinetala cum scap de oboseala ? B.Tratamentul de fond al litiazei renale presupune: cura de diureza – administrarea zilnica de cantitati mari de lichide (apa potabila, ceaiuri diuretice) pentru a obtine o diureza de 2000ml/24 ore; aceasta cura se instituie dupa trecerea perioadei dureroase, timp indelungat dieta – presupune regimuri alimentare variate: - in litiaza calcica si fosfatica sunt interzise alimentele bogate in calciu: laptele si derivate, fructe si legume uscate - in litiaza urica sunt interzise viscerele, carnea tanara, preparatele din carne, peste - in litiaza oxalica sunt interzise ceaiul, cacao, ciocolata, salata, spanacul, fructe si legume verzi modificarea pH-ului urinii – alcalinizarea urinii in litiaze acide si acidifierea urinii in litiazele alcaline corectarea tulburarilor metabolismului fosfo-calcic tratarea infectiei urinare care favorizeaza dezvoltarea litiazei fosfatice si complica toate litiazele renale Litotritia extracorporeala – este liza calculilor renali prin mijloace fizice (ultrasunete), in absenta infectiei si insuficenta renale C.Tratamentul chirurgical = extirparea calculilor este indicata in caz de calcul coraliform pielo-caliceal; calcul ureteral obstructiv, voluminos, cu hidronefroza secundara sau infectie urinara rezistenta la tratament |