sistemul digestiv
Aparatul digestiv este format din tubul digestiv si glandele anexe.
Tubul digestiv
1. Tubul digestiv incepe cu orificiul bucal si continua pana la orificiul anal.
Tubul digestiv este alcatuit din urmatoarele segmente: -cavitatea bucala; -faringele; -esofagul; -stomacul; -intestinul subtire; -intestinul gros. 1. cavitatea bucala contine organe specializate limba si dintii; Limba are rol in masticatie ,deglutitie/ inghitire, supt( la sugari), in limbajul articulat si este si un organ gustativ. 2. faringele reprezinta locul unde se incruciseaza calea digestiva cu calea respiratorie; Realizeaza legatura intre fosele nazale si laringe, precum si intre cavitatea bucala si esofag. 3. esofagul (circa 25 cm) strabate cutia toracica si muschiul diafragm, deschizandu-se in stomac prin orificiul cardia. Face legatura intre faringe si stomac. 4. stomacul ,segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv, situat in stânga cavitatii abdominale, sub muschiul diafragm; Are forma literei „ J”, prezinta doua fete (anterioara si posterioara) si doua margini/ curburi( marea si mica curbura). Comunica cu duodenul prin orificiul piloric. 5. intestinul subtire segmentul cel mai lung, circa 4-6 m. Este cuprins intre stomac si intestinul gros si este format din: - duoden (partea fixa); - jejunul si ileonul/ jejuno-ileonul ( partea mobila), care formeaza bucle(anse) intestinale; Duodenul are forma de potcoava, care cuprinde in concavitatea sa capul pancreasului. In duoden se deschid canalul coledoc si canalul principal al pancreasului. Mucoasa contine glande care secreta sucul intestinal, cu rol in digestia principiilor alimentari care ajung la acest nivel. Jejunul si ileonul se intind pana valvula ileo-cecala; Mucoasa prezinta un numar de vilozitati intestinale, care maresc suprafata de absorbtie a principilor alimentari. 6. intestinul gros, cu o lungime de circa 1,7 m si un calibru superior fata de intestinul subtire. Este alcatuit din urmatoarele segmente: -cecum= segment situat sub valvula ileo-cecala si terminat intr-un fund de sac, prezentand apendicele vermiform( forma de vierme); -colonul este format din segmente( colon ascendent, transvers, descendent, sigmoid). -rectul= ultima parte a intestinului gros, se termina cu canalul anal care se deschide prin anus. Mucoasa intestinului gros nu mai prezinta vilozitati. Prin intestinul gros se elimina resturile nedigerate si produsii toxici de putrefactie sub forma de materii fecale. |
Glandele anexe ale sistemului digestiv
Acestea isi varsa produsii de secretie prin canale speciale in segmente ale tubului digestiv. Aceste glande sunt: - glandele salivare: secreta saliva pe care o elimina prin canale in cavitatea bucala; Exista trei tipuri de glande salivare: glandele parotide, glandele sublinguale si glandele submaxilare. - ficatul: cea mai voluminoasa glanda din corp (circa 1,5 kg), situat in partea dreapta a cavitatii abdominale, sub muschiul diafragm. Este alcatuit din patru lobi: drept, stang, anterior si posterior. Ficatul prezinta o fata superioara, diafragmatica, si una inferioara, viscerala. Fata inferioara a ficatului prezinta doua santuri longitudinale. La partea anterioara a santului longitudinal drept se afla vezica biliara. Canalul hepatic comun rezulta prin unirea celor doua canale drept si stang si se continua in canalul coledoc, care se deschide in duoden, impreuna cu canalul pancreatic principal( Wirsung), orificiu prevazut cu sfincterul Oddi. Din calea biliara principala se deschide canalul cistic, prin care bila( produsa de hepatocite) ajunge in perioadele interdigestive in vezicula biliara. - pancreasul - situat in spatele stomacului; Este alcatuit din: - cap, situat in potcoava duodenala; - corp; - coada. Este o glanda mixta, partea exocrina secreta sucul pancreatic care este colectat in doua canale mari: principal Wirsung, care se deschide in duoden, impreuna cu coledocul(prin orificiul Oddi), si un canal excretor secundar Santorini, care se deschide in canalul Wirsung sau direct in duoden. Atat bila cat si sucul pancreatic ajung prin canale in duoden. In afara secretiei acinoase exocrine ,pancreasul indeplineste un important rol endocrin. Ca structuri secretoare de hormoni pancreatici, insulele Langerhans, in numar de 20-30 de insule/mm3, insumeaza aproximativ l milion, reprezentand doar l-2% din greutatea intregului pancreas. Ele contin sase tipuri de celule, concentrate in regiunea capului pancreatic, din care primele patru (alfa, beta, gamma si delta) asigura functia endocrina a pancreasului. Celulele alfa, voluminoase, constituie 20-25% din totalul insulelor si sunt sediul proceselor de secretie a glucagonului. Celulele beta sunt mai mici, dar mai numeroase (65% din insule), si secreta insulina. La randul lor, celulele delta negranulate par a indeplini rol de elemente secretoare de somatostatin. Dintre celelalte tipuri de celule, care nu depasessc 5%, celulele gamma contin urme de gastrina, iar celulele PP secreta polipeptidul pancreatic (PP). Digestia
Digestia incepe in cavitatea bucala cu transformari: - mecanice (taierea, maruntirea, inmuierea cu saliva) -masticatia.; - fizice (dizolvarea unor substante in saliva: sare, zahar); - chimice: amilaza/ ptialina (enzima din saliva) descompune amidonul in produsi glucidici putin mai simpli, cu gust dulce. Rezultatul digestiei bucale este formarea bolului alimentar. Digestia gastrica. Stomacul depoziteaza temporar hrana si, prin amestecarea ei cu sucul gastric, rezulta o masa pastoasa numita chim gastric. Sucul gastric contine: apa, acid clorhidric, enzime si mucus. Acidul clorhidric impiedica alterarea alimentelor si activeaza enzimele gastrice. Mucusul protejeaza mucoasa stomacului impotriva aciditatii severe si chiar impotriva actiunii enzimelor proprii. Hrana ajunsa in stomac este transformata chimic de doua categorii de enzime: proteaze si lipaze, dupa schema: Proteine----------proteaze(favorizate de mediul acid)--------proteine mai simple Lipide(din lape , frisca)--------------lipaze-------------------------lipide mai simple In cantitati mici, chimul gastric trece prin orificiul piloric in duoden. Digestia intestinala este rezultatul actiunii: - bilei si sucului pancreatic ajunse in duoden de la ficat si pancreas, prin canale speciale; - sucului intestinal produs de glandele mucoasei intestinale. 1. Bila contine apa si pigmenti biliari care ii dau culoarea verzuie; este depozitata in pauzele dintre mese in vezica biliara; mai contine saruri biliare care emulsioneaza lipidele facandu-le mai usor de descompus de catre lipazele intestinale. Bila nu contine enzime. 2. Sucul pancreatic este ca si bila, alcalin, si astfel neutralizeaza aciditatea ridicata a chimului gastric, protejand mucoasa intestinala. Sucul intestinal contine si el apa, proteaze, lipaze si unele enzime care ataca treptat glucidele rezultate in urma actiunii amilazei pancreatice. Toate acestea continua actiunea enzimelor din sucurile gastric si pancreatic pana la obtinerea produsilor finali ai digestiei: nutrimentele. Resturile nedigerate sunt preluate de intestinul gros si supuse unor transformari la care participa bacteriile prezente aici. Acestea: - sintetizeaza vitamine (grupul B si vitamina K); - fermenteaza resturile cu degajare de gaze; - realizeaza procesul de putrefactie din care rezulta substante urat mirositoare. La nivelul intestinului gros are loc si absorbtia apei. Materiile fecale vor fi eliminate prin orificiul anal in procesul de defecatie. 4. Absorbtia Transformarile mecanice si fizice usureaza procesele chimice de descompunera alimentelor in nutrimente.Ele pot strabate mucoasa intestinala si trece in sange sau limfa prin procesul de absorbtie. O data cu nutrimentele sunt absorbite: apa, substantele minerale si vitaminele din alimente. Ele trec in circulatie ca atare, fara a fi transformate. Apa, sarurile minerale, unele vitamine care se dizolva in apa (hidrosolubile), aminoacizii, glucoza, glicerina, si o mica parte dintre acizii grasi sunt preluati de sange si prin vena porta ajung la ficat. Ficatul nu are doar rolul de a secreta bila. In celulele sale, o parte dintre nutrimente sunt utilizate fie pentru nevoile sale proprii, fie pentru folosul intregului organism. De exemplu, ficatul depoziteaza surplusul de glucoza din sange sub forma de glicogen, ca material energetic de rezerva. Cand nevoile de energie ale organismului cresc, el elibereaza in sange glucoza, prin descompunerea glicogenului. Prin limfa sunt transportati cea mai mare parte a acizilor grasi in combinatie cu glicerina, precum si unele vitamine liposolubile. Substantele preluate prin limfa ajung si ele, in final, tot in sange. Aminoacizii sunt folositi de organism pentru nevoile sale de crestere. Acizii grasi si glucoza sunt folosite pentru acoperirea necesitatilor energetice (prin ardere) sau se depun in diferite tesuturi ca rezerve de material energetic (tesut gras si glicogen). |
Manifestări generale:
Febra: apare frecvent în bolile digestive infecţioase, fiind uneori însoţită de frisoane, cum ar fi: angiocolite, colecistite acute, enterocolite acute, apendicita acută;
Subfebrilităţi: hepatitele acute, parazitoze intestinale, colecistite subacute sau cronice, hepatite cronice cu citoliză, perioade evolutive ale rectocolitei ulcerohemoragice (boala Crohn), etc.
Stări septice febrile: abcese hepatice şi subfrenice, neoplasm de colon, hepatocarcinom primitiv.
Febra: apare frecvent în bolile digestive infecţioase, fiind uneori însoţită de frisoane, cum ar fi: angiocolite, colecistite acute, enterocolite acute, apendicita acută;
Subfebrilităţi: hepatitele acute, parazitoze intestinale, colecistite subacute sau cronice, hepatite cronice cu citoliză, perioade evolutive ale rectocolitei ulcerohemoragice (boala Crohn), etc.
Stări septice febrile: abcese hepatice şi subfrenice, neoplasm de colon, hepatocarcinom primitiv.
Manifestări funcţionale ale sistemului digestiv
1.Tulburări ale apetitului
Apetitul reprezintă dorinţa de a ingera anumite alimente, reflex dobândit prin experienţe anterioare, mai ales gustative.
Reglarea nervoasă a acestui reflex se realizează la nivelul hipotalamusului, unde există centrul foamei şi al saţietăţii prin legături funcţionale cu centrii corticali ai sistemului limbic şi amigdalian. Necesitatea de alimentare este condiţionată de valoarea calitativă şi cantitativă a alimentelor precum şi prin stimuli cu punct de plecare la nivelul stomacului (depinde de starea mucoasei gastrice, secreţia de acid clorhidric, tonusul parietal gastric şi duodenal). Factorul psihic este decisiv în reglarea apetitului.
Aceste tulburări ale apetitului sunt:
Reglarea nervoasă a acestui reflex se realizează la nivelul hipotalamusului, unde există centrul foamei şi al saţietăţii prin legături funcţionale cu centrii corticali ai sistemului limbic şi amigdalian. Necesitatea de alimentare este condiţionată de valoarea calitativă şi cantitativă a alimentelor precum şi prin stimuli cu punct de plecare la nivelul stomacului (depinde de starea mucoasei gastrice, secreţia de acid clorhidric, tonusul parietal gastric şi duodenal). Factorul psihic este decisiv în reglarea apetitului.
Aceste tulburări ale apetitului sunt:
- Inapetenţa – lipsa sau diminuarea dorinţei de a mânca; ea trebuie diferenţiată de saţietatea precoce care apare în rezecţii gastrice, hipotonie gastrică, gastrită atrofică
- Anorexia – absenţa foamei sau apetitului şi poate fi: selectivă (doar pentru anumite alimente, tipică fiind anorexia pentru carne în neoplasmele gastrice); totală (pentru toate alimentele, frecvent psihică); progresivă, în cancerul gastric; falsă, datorită fricii de a produce durere la ingestia alimentelor (ulcer gastric sau duodenal, odinofagie); psihică cu refuz total al alimentelor (psihoze, tumori cerebrale).
- Hiperorexia – creşterea apetitului, în perioade de convalescenţă după unele boli, în eforturi mari, parazitoze intestinale, ulcer duodenal, hipertiroidism, diabet zaharat.
- Polifagia – nevoia de ingerare a unor cantităţi mari de alimente în dorinţa de obţinere a saţietăţii: în diabet zaharat, afecţiuni infecţioase ale hipotalamusului.
- Bulimia – senzaţia imperioasă de a ingera cantităţi mari de alimente care depăşesc nevoile organismului: în psihoze, leziuni frontale.
- Paraorexia – reprezintă pervertirea apetitului: pica (ingestia de produse nealimentare la gravide sau la oligofreni); geofagia (foamea de pământ); malacia (dorinţa de a ingera alimente acide).
- Disfagia – senzatia pacientului de oprire a alimentelor ;cauze –tumori,sticturi ale esofagului,spasm esofagian ,cancer esofagian.se asociaza cu cu dureri retrosternale ,leziuni ale mucoasei,regurgitatii,disfonie, scadere ponderala
2.Durerea abdominală
Este unul din cele mai frecvente semne ale bolilor digestive fiind caracteristic aproape fiecărui organ. Ea poate fi de natură chimic-iritativă (perforaţii) sau mecanică (volvulus, ocluzie).
A. Durere de origine abdominală
– dată de organele cavitare digestive (esofag, stomac, duoden, intestin subţire, colon, căi biliare, pancreas)
- dată de afecţiuni peritoneale - peritonite
- dată de boli vasculare: tromboza mezenterică, angor abdominal, anevrism de aortă abdominală
- afecţiuni care determină distensia capsulelor unor organe: perisplenită, perihepatită
A. Durere de origine abdominală
– dată de organele cavitare digestive (esofag, stomac, duoden, intestin subţire, colon, căi biliare, pancreas)
- dată de afecţiuni peritoneale - peritonite
- dată de boli vasculare: tromboza mezenterică, angor abdominal, anevrism de aortă abdominală
- afecţiuni care determină distensia capsulelor unor organe: perisplenită, perihepatită
B. Durere de cauze extraabdominale
Manifestări de independentă:
Surse de dificultate
Probleme de dependenta:
- alterarea nutritiei,
- durere acuta/cronica,
- postura inadecvata,
- disconfort abdominal,
- alterarea eliminării digestive,
- exces de volum lichidian,
- risc înalt de sângerare,
- modificarea tegumentelor si mucoaselor,
- risc înalt de alterare a conceptului de sine.
- toracică: pleurezie bazală, pericardită, IMA
- de perete abdominal: miozite, zona zoster
- renourinară: litiaza renală, PNA şi PNC
- genitală: metro-anexite, chist ovarian torsionat, sarcină extrauterină
- iradiere de la procese ale coloanei vertebrale şi ale măduvei spinării
- dureri în afecţiuni metabolice: uremie, porfirie, DZ, tetanie
- hipersalivatie – ptialism – sialoree. Saliva se revarsa in afara cavitatii bucale intalnita in stomatite si stenoza esofagiana
- hiposalivatie – asialie este cauzata de deshidratare,intoxicatie cu beladona
Manifestări de independentă:
- pacient constient,
- mobilitate păstrată,
- tegumente intacte si normal colorate,
- semne vitale (R, P , T.A., T0) in limite normale,
- absenta durerii,
- somn odihnitor,
- alimentatie adecvată,
- apetit normal,
- stare de constitutie normală corespunzătoare vârstei si înăltimii corporale,
- absenta eliminărilor patologice.
Surse de dificultate
- de ordin fizic (leziuni ale aparatului digestiv),
- de ordin psihologic (anxietate, stres),
- de ordin social (izolare, sărăcie),
- lipsa de cunostinte.
Probleme de dependenta:
- alterarea nutritiei,
- durere acuta/cronica,
- postura inadecvata,
- disconfort abdominal,
- alterarea eliminării digestive,
- exces de volum lichidian,
- risc înalt de sângerare,
- modificarea tegumentelor si mucoaselor,
- risc înalt de alterare a conceptului de sine.
INVESTIGAŢII PARACLINICE IN BOLILE ESOFAGULUI ŞI STOMACULUI
examene
1. Examenul radiologic baritat – este cel mai vechi procedeu folosit în vederea investigării esofagului şi stomacului, cu ajutorul unei substanţe de contrast. El are o sensibilitate inferioară endoscopiei dar este util în aprecierea leziunilor mai mari de la nivelul esofagului (cu pastă groasă), de la nivelul stomacului, util în decelarea imaginilor lacunare sau tumorilor protruzive, a herniei hiatale (poziţia în trendelenburg), a nişei ulceroase sau a ulcerului cicatricial, a stenozei pilorice precum şi evidenţierea compresiunilor extrinseci.
Examenul baritat se poate efectua scopic, urmărind şi motilitatea pereţilor, peristaltica precum şi grafic, în imagini seriate.
Contrast radioopac :inodor ,insipid,nongranular,insolubil si neabsorbabil
Pregatirea pacientului – post alimentar fara fumat ,medicatie susceptibla de a stimula secretia gastrica .
Tehnica
- administrarea orala a 200ml BaSO4 in suspensie apoasa sub control fluoroscopic
- Urmarirea conturului si pasajului esofagian(amprenta atriului drept,relief modificat de varice esofagiene)
- motilitatea si calitatea reliefului gastric
- permeabilitatea pilorului
- radiografii efectuate in diferite pozitii
- filme tardive -1-24 ore pentru estimarea evacuarii gastrice si tranzitului intestinal.
Studiul cu dublu contrast
Suspensie baritata consistenta urmata de o substanta solvita efervescenta (CO 2); evidentiere fidela si detaliata a reliefului mucos parietal.
Metoda infuziei contiue- administrarea pe sonda duodenala in infuzie continua a 500-100 ml suspensie de BaSO4;urmarirea tranzitului intestinal( jejun,ileon)
2. Endoscopia – reprezintă investigarea tractului digestiv cu ajutorul fibro şi/sau videoendoscopului. Este cert mult mai eficientă decât examenul baritat, având specificitate mare pentru porţiunea eso-gastro-duodenală.
Scop : permite evidenţierea leziunilor mucoasei digestive cu acces direct pentru biopsie în vederea examenului histo-patologic, a lumenului, care poate fi obstruat din interior sau prin compresiune extrinsecă. De asemenea permite urmărirea motilităţii regionale şi efectuarea unor manevre terapeutice prin endoscop (ligatură de varice esofagiene).
Pregatirea pacientului
- post alimetar 6-8 ore preprocedural
- sedare preprocedura :gargara cu xilina /lidocaina +diazepam;midazolam 1-2 mg i.v.
+_ metoclopramid i.v.
+_atropina 1mg s.c.pentru reducerea secretiilor
+_glucagon pentru miorelaxare
Tehnica – anestezie locala orofaringiana
- piesa bucala de protectie a endoscopului
- plasarea pacientului in decubit latral stang
- inghitirea progresiva a endoscopului sub control vizual
Ingrijiri postprocedura
- repaus alimentar complet inca 3-4 ore (efect anestezie disparut si prevenirea tulburarilor de deglutitie)
- sesizarea precoce a eventualelor semne sugestive de complicatii :perforatie digestiva – durere ,distensie abdominala,febra
3.Ecoendoscopia – reprezintă asocierea la endoscop a unui transductor care permite şi examenul ecografic în vederea examinării leziunilor din grosimea peretelui.
4.Ecografia abdominală – are valoare mai mică, permiţând doar evidenţierea unor tumori mai mari la nivelul peretelui gastric sau prezenţa unei secreţii gastrice crescute matinal (în ulcerul duodenal).
5.Tomografie computerizată (TC) – este mai sensibilă decât ecografia în evidenţierea tumorilor gastrice dar şi a adenopatiilor regionale.
6. Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) – este mai sensibilă decât TC, dar nu poate preciza nici ea natura formaţiunilor tumorale.
7.Eso-gastrograma – reprezintă înregistrarea electrică a motilităţii esofagului şi stomacului utilă mai ales în tulburările funcţionale.
8.Examenul anatomo-patologic – se efectuează obligator prin intermediul endoscopului prin lavaj cu examen citologic şi biopsie. Este obligatorie în neoplasmul gastric, limfomul gastric şi infecţia cu Helicobacter Pilory (HP).
9.Determinarea infecţiei cu H.P.- în afara descrierii prin examen morfo-patologic, se pot decela şi titra, anticorpii anti-HP din serul pacienţilor.
10. Manometria şi Ph-metria au valoare doar în tulburările funcţionale eso-gastro-duodenale şi sunt rar folosite la noi.
Explorarea functionala gastroduodenala
Tubajul gastric Kay
Scop : determinarea cantitativa si calitativa a secretiei gastrice si identificarea sindromului de retentie gastrica- obstructie pilorica sau duodenala
Examenul baritat se poate efectua scopic, urmărind şi motilitatea pereţilor, peristaltica precum şi grafic, în imagini seriate.
Contrast radioopac :inodor ,insipid,nongranular,insolubil si neabsorbabil
Pregatirea pacientului – post alimentar fara fumat ,medicatie susceptibla de a stimula secretia gastrica .
Tehnica
- administrarea orala a 200ml BaSO4 in suspensie apoasa sub control fluoroscopic
- Urmarirea conturului si pasajului esofagian(amprenta atriului drept,relief modificat de varice esofagiene)
- motilitatea si calitatea reliefului gastric
- permeabilitatea pilorului
- radiografii efectuate in diferite pozitii
- filme tardive -1-24 ore pentru estimarea evacuarii gastrice si tranzitului intestinal.
Studiul cu dublu contrast
Suspensie baritata consistenta urmata de o substanta solvita efervescenta (CO 2); evidentiere fidela si detaliata a reliefului mucos parietal.
Metoda infuziei contiue- administrarea pe sonda duodenala in infuzie continua a 500-100 ml suspensie de BaSO4;urmarirea tranzitului intestinal( jejun,ileon)
2. Endoscopia – reprezintă investigarea tractului digestiv cu ajutorul fibro şi/sau videoendoscopului. Este cert mult mai eficientă decât examenul baritat, având specificitate mare pentru porţiunea eso-gastro-duodenală.
Scop : permite evidenţierea leziunilor mucoasei digestive cu acces direct pentru biopsie în vederea examenului histo-patologic, a lumenului, care poate fi obstruat din interior sau prin compresiune extrinsecă. De asemenea permite urmărirea motilităţii regionale şi efectuarea unor manevre terapeutice prin endoscop (ligatură de varice esofagiene).
Pregatirea pacientului
- post alimetar 6-8 ore preprocedural
- sedare preprocedura :gargara cu xilina /lidocaina +diazepam;midazolam 1-2 mg i.v.
+_ metoclopramid i.v.
+_atropina 1mg s.c.pentru reducerea secretiilor
+_glucagon pentru miorelaxare
Tehnica – anestezie locala orofaringiana
- piesa bucala de protectie a endoscopului
- plasarea pacientului in decubit latral stang
- inghitirea progresiva a endoscopului sub control vizual
Ingrijiri postprocedura
- repaus alimentar complet inca 3-4 ore (efect anestezie disparut si prevenirea tulburarilor de deglutitie)
- sesizarea precoce a eventualelor semne sugestive de complicatii :perforatie digestiva – durere ,distensie abdominala,febra
3.Ecoendoscopia – reprezintă asocierea la endoscop a unui transductor care permite şi examenul ecografic în vederea examinării leziunilor din grosimea peretelui.
4.Ecografia abdominală – are valoare mai mică, permiţând doar evidenţierea unor tumori mai mari la nivelul peretelui gastric sau prezenţa unei secreţii gastrice crescute matinal (în ulcerul duodenal).
5.Tomografie computerizată (TC) – este mai sensibilă decât ecografia în evidenţierea tumorilor gastrice dar şi a adenopatiilor regionale.
6. Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) – este mai sensibilă decât TC, dar nu poate preciza nici ea natura formaţiunilor tumorale.
7.Eso-gastrograma – reprezintă înregistrarea electrică a motilităţii esofagului şi stomacului utilă mai ales în tulburările funcţionale.
8.Examenul anatomo-patologic – se efectuează obligator prin intermediul endoscopului prin lavaj cu examen citologic şi biopsie. Este obligatorie în neoplasmul gastric, limfomul gastric şi infecţia cu Helicobacter Pilory (HP).
9.Determinarea infecţiei cu H.P.- în afara descrierii prin examen morfo-patologic, se pot decela şi titra, anticorpii anti-HP din serul pacienţilor.
10. Manometria şi Ph-metria au valoare doar în tulburările funcţionale eso-gastro-duodenale şi sunt rar folosite la noi.
Explorarea functionala gastroduodenala
Tubajul gastric Kay
Scop : determinarea cantitativa si calitativa a secretiei gastrice si identificarea sindromului de retentie gastrica- obstructie pilorica sau duodenala
- Util in diagnosticul anemiei pernicioase Biermer si in diagnosticul neoplasmului gastric (celule maligne exfoliate )
- Introducerea sondei Einhorn in duoden prin abord nazal/oral sub control radiologic al capatului distal radioopac (45- 50cm)
- Fixarea sondei cu leucoplast
- Plasarea bolnavului in semidecubit ( decubit lateral stang )
- Aspirarea intregii secretii gastrice bazale cu o seringa de 20 ml
- Administrarea histaminei (fosforica 0,04 mg/kg corp )s.c .pentru stimularea secretiei gastrice sau analogi sintetici de histamina fara efecte secundare sistemice : histalog,pentagastrina
- Administrarea unui antihistaminic i.m – romergansau feniramin pentru prevenirea eventualelor reactii alergice ( tahicardie ,hipoTA,criza de astm bronsic )
- Recoltarea secretiei gastrice stimulate din 15 in 15 minute timp de 2 ore ( normal 130-150 ml)
- Determinarea volumului fiecarei probe ,a ph-ului si a aciditatii titrabile exprimata in mEq/%0 .normal HCL = 40-60 mEq/l
- Examene citologice ,eventuale dozari enzimatice
- Se penseaza sonda dupa ce s-a introdus o seringa cu aer si se extrage cu atentie
- Testele cu histalog,pentagastrina au efect stimulant mai mare dar costul ridicat le limiteaza utilizarea; determina efecte secundare sistemice mai reduse si nu necesita administrarea de antihistaminice
EXAMENE PARACLINICE- ABDOMEN
1.Puncţia abdominală (paracenteza) – se utilizează în scop de diagnostic sau terapeutic
Tehnica – pacientul se află în decubit dorsal, puncţia efectuându-se pe linia care uneşte spina iliacă anterosuperioară stângă şi ombilic, la unirea treimii medii cu cea externă; după asepsia tegumentelor se face anestezia peretelui abdominal cu xilină 1%, după care se introduce un ac ataşat la un tub de plastic. Se recoltează lichid pentru examen citologic, bacteriologic şi pentru reacţia Rivalta. După terminarea evacuării lichidului (care în revărsate abundente poate ajunge între 5 până la maxim 10-12 litri) se retrage acul, masând locul puncţiei pentru evitarea formării traseelor fistuloase; se pansează steril şi bolnavul rămâne câteva ore la pat.
2. Ecografia şi eco- Doppler este metoda prin care se confirmă:
Tehnici combinate:ecografia endoscopica
Pregatirea pacientului este identica cu cea necesara explorarii endoscopice a segmentului digestiv examinat.
3. Examenul radiologic
Explorarea radiologică a abdomenului „pe gol” este deosebit de utilă în:
Contrast radioopac hidrosolubilresorbabil- gastrografin
Contrast radioopac iodat hidrosoubil neionic,hipoosmolar- omnipaque ,iopamiro.
Pregatirea identica cu cea necesara explorarii radiologice a segmentului digestiv interesat .
5. Laparoscopia este o metodă invazivă prin care, cu ajutorul laparoscopului se poate vizualiza suprafaţa unor organe mai ales în vederea puncţiilor bioptice dirijate. De asemenea prin laparoscopie pot fi efectuate intervenţii chirurgicale de tipul colecistectomiei, splenectomiei, etc.
6. Rectosigmoidoscopia şi colonoscopia sunt metode invazive care se utilizează în caz de suspiciune de tumori rectosigmoidiene, în acest caz completate cu biopsie.
Tehnica – pacientul se află în decubit dorsal, puncţia efectuându-se pe linia care uneşte spina iliacă anterosuperioară stângă şi ombilic, la unirea treimii medii cu cea externă; după asepsia tegumentelor se face anestezia peretelui abdominal cu xilină 1%, după care se introduce un ac ataşat la un tub de plastic. Se recoltează lichid pentru examen citologic, bacteriologic şi pentru reacţia Rivalta. După terminarea evacuării lichidului (care în revărsate abundente poate ajunge între 5 până la maxim 10-12 litri) se retrage acul, masând locul puncţiei pentru evitarea formării traseelor fistuloase; se pansează steril şi bolnavul rămâne câteva ore la pat.
2. Ecografia şi eco- Doppler este metoda prin care se confirmă:
- Dimensiunea şi forma organelor abdominale
- Prezenţa ascitei
- Prezenţa pneumoperitoneului
- Formaţiuni solide (sarcină, tumori, abcese); lichide (chiste, vezică urinară destinsă, colecist destins)
- Stenoza pilorică
- Infarctul mezenteric
- Anevrism de aortă
- Litiaza biliară
- Litiaza renală
- Ocluzia intestinală
Tehnici combinate:ecografia endoscopica
Pregatirea pacientului este identica cu cea necesara explorarii endoscopice a segmentului digestiv examinat.
3. Examenul radiologic
Explorarea radiologică a abdomenului „pe gol” este deosebit de utilă în:
- În ocluzia intestinală, ansele intestinale dilatate dau imagini hidroaerice în „cuiburi de rândunică” sau „tuburi de orgă”
- În perforaţia unui organ cavitar apare prezenţa aerului sub cupolele diafragmatice ca două semilune în ortostatism sau dispuse periombilical în decubit dorsal
Contrast radioopac hidrosolubilresorbabil- gastrografin
Contrast radioopac iodat hidrosoubil neionic,hipoosmolar- omnipaque ,iopamiro.
Pregatirea identica cu cea necesara explorarii radiologice a segmentului digestiv interesat .
5. Laparoscopia este o metodă invazivă prin care, cu ajutorul laparoscopului se poate vizualiza suprafaţa unor organe mai ales în vederea puncţiilor bioptice dirijate. De asemenea prin laparoscopie pot fi efectuate intervenţii chirurgicale de tipul colecistectomiei, splenectomiei, etc.
6. Rectosigmoidoscopia şi colonoscopia sunt metode invazive care se utilizează în caz de suspiciune de tumori rectosigmoidiene, în acest caz completate cu biopsie.
INVESTIGAŢII PARACLINICE ÎN BOLILE INTESTINULUI
A. Examenul coprologic: oferă date asupra digestiei şi absorbţiei
Examenul macroscopic:
Lienteria: reprezintă eliminarea prin scaun de resturi alimentare insuficient digerate, scaunul este neomogen, cu fibre musculare nedigerate, amidon liber, fibre de celuloză şi grăsimi.
Produse patologice în scaun: sânge, puroi, mucus, paraziţi, calculi biliari, corpi străini.
Sângele în scaun poate fi:
Mucusul este prezent în RUH, consumul crescut de celulozice, ce produc iritaţie locală.
Paraziţi: ascarizi, oxiuri, tenie, tricocefali.
Examenul fizico - chimic:
Reacţia se determină cu hârtie de turnesol:
Examenul microscopic: pune în evidenţă existenţa resturilor alimentare (de origine animală, ca fibre musculare, grăsimi, elemente ale ţesutului conjunctiv sau de origine vegetală (precum amidonul, celuloza), elemente celulare ca leucocite, eozinofile, mucus, paraziţi şi ouăle acestora.
Examenul bacteriologic: recoltarea se face în recipiente sterile efectuându-se culturi pentru febra tifoidă, salmoneloză, dizenterie bacilară.
B. Examenul radiologic
Expansiunea endoscopiei a redus interesul pentru examenul radiologic al intestinului fără a-l înlocui însă.
Cand bariul a opacifiat complet ileonul terminal si cecul se administreaza o substanta efervescenta ( al doilea contrast ,radioopac ) care produce 750-1000 cm3 de gaz. Pacientul este plasat in decubit lateral stang si Trendelemburg 9 facilitarea patrunderii gazului in duoden si intestinal subtire) cu examinarea ileonului la un interval de 5-10 min.
Se urmăreşte: calibrul intestinal, plusurile şi minusurile de substanţă – diagnosticul aomaliilor morfologice si functionale ale intestinului gros .
Astfel se pot decela: ptoza de colon, dolicomegacolon, dilataţii, stenozări prin bride, spasm colonic, tumori, diverticuli
Pregatirea pacientului
C. Examenul endoscopic al intestinului
Examenul gastrofibroscopic include examinarea stomacului şi a duodenului, intestinul subţire explorându-se cu enteroendoscopul. Calea de acces este atât cea superioară cât şi cea inferioară .
Indicaţii:
Tehnica ;
Pregatirea pacientului
Bolnavul trebuie bine pregătit, prin regim alimentar(dieta hidrica ), clisme evacuatorii 24-48 ore, laxative ,purgaţii . Înaintea efectuării manevrei se face o mică anestezie generală, sau cel puţin sub sedative( diazepam), antalgice şi antispastice pentru a uşura efectuarea manevrei şi suferinţa bolnavului.
Tehnica
D. Biopsia gastrică, esofagiană, intestinală, colonică, rectală se realizează prin manevra endoscopică sau prin manevra oarbă.
Prin manevra endoscopică se realizează biopsia esofagiană, gastrică şi colonică. Intestinul subţire se examinează numai enteroendoscopic şi radiologic, iar biopsia se face în mod “orb”.
Din fragmentul biopsiat se fac determinări :
Examenul macroscopic:
- Cantitativ pe 24 h se elimină aprox. 150-300 mg .
- Consistenţa poate fi normală, dură, pietroasă, lichidă, semilichidă variind în funcţie de cantitatea de apă si de calitatea alimentelor.
- Forma scaunului este cilindrică în mod normal; patologic poate fi de formă ovoidală, de dimensiuni variabile, compact, mase multilobate (dischineziile rectale) sau neformate, păstoase sau sub formă de schibale (scaune ca fecalele de capră)
- Culoarea normală este brună, în funcţie de alimentaţie poate fi mai închis (alimentaţie bogată in carne, fier, spanac, sfeclă, afine, cărbune medicinal) sau mai deschis in caz de alimentaţie vegetală, de diaree, administrare de bariu sau lipsa secreţiilor biliare)
- Mirosul depinde de alimentaţie, într-o alimentaţie intens vegetariană mirosul este puternic, acid în procesele de fermentaţie şi putrid în putrefacţie.
- Aspectul general al scaunelor mai are în vedere şi falsa diaree, lienteria şi produsele patologice din scaun.
Lienteria: reprezintă eliminarea prin scaun de resturi alimentare insuficient digerate, scaunul este neomogen, cu fibre musculare nedigerate, amidon liber, fibre de celuloză şi grăsimi.
Produse patologice în scaun: sânge, puroi, mucus, paraziţi, calculi biliari, corpi străini.
Sângele în scaun poate fi:
- roşu nedigerat: în cancerul de colon, polipi, rectocolita ulcero-hemoragică (RUH)
- sânge digerat: în caz de ulcer gastric şi duodenal, varice esofagiene (melena)
Mucusul este prezent în RUH, consumul crescut de celulozice, ce produc iritaţie locală.
Paraziţi: ascarizi, oxiuri, tenie, tricocefali.
Examenul fizico - chimic:
Reacţia se determină cu hârtie de turnesol:
- acidă: în inaniţie, regim vegetarian, colopatie de fermentaţie, icter mecanic
- alcalină: regim carnat, în colopatie de putrefacţie.
Examenul microscopic: pune în evidenţă existenţa resturilor alimentare (de origine animală, ca fibre musculare, grăsimi, elemente ale ţesutului conjunctiv sau de origine vegetală (precum amidonul, celuloza), elemente celulare ca leucocite, eozinofile, mucus, paraziţi şi ouăle acestora.
Examenul bacteriologic: recoltarea se face în recipiente sterile efectuându-se culturi pentru febra tifoidă, salmoneloză, dizenterie bacilară.
B. Examenul radiologic
Expansiunea endoscopiei a redus interesul pentru examenul radiologic al intestinului fără a-l înlocui însă.
- Radiografia abdominală simplă evidenţiază:
- Nivele hidroaerice în ocluzia intestinală
- Pneumoperitoneu în perforaţia intestinală
- Examenul baritat( tranzit baritat peroral): se practică aproape exclusiv pentru examenul intestinului subţire, de regulă în continuarea celui gastro-duodenal. Se urmăreşte:
- Viteza de tranzit a substanţei de contrast
- Repartiţia ei
- Calibrul intestinal, desenul mucoasei
- Plusurile şi minusurile de substanţă (plus în diverticuloză şi minus în procese intraluminale). Detaliile se obţin prin radiografii la intervale de 10-30 minute.
Cand bariul a opacifiat complet ileonul terminal si cecul se administreaza o substanta efervescenta ( al doilea contrast ,radioopac ) care produce 750-1000 cm3 de gaz. Pacientul este plasat in decubit lateral stang si Trendelemburg 9 facilitarea patrunderii gazului in duoden si intestinal subtire) cu examinarea ileonului la un interval de 5-10 min.
- Irigografia şi irigoscopia:
Se urmăreşte: calibrul intestinal, plusurile şi minusurile de substanţă – diagnosticul aomaliilor morfologice si functionale ale intestinului gros .
Astfel se pot decela: ptoza de colon, dolicomegacolon, dilataţii, stenozări prin bride, spasm colonic, tumori, diverticuli
Pregatirea pacientului
- Golirea adecvata a intestinului gros prin suspendarea alimentatiei solide orale 24-48 ore si clisme evacuatorii repetate- 3-4/zi,2 zile
- Folosirea laxativelor osmotice ( fortrans ,forlax-controversata de unii radiologi sub aspectul calitatii imaginilor in bolile inflamatorii cronice ale colonului)
C. Examenul endoscopic al intestinului
Examenul gastrofibroscopic include examinarea stomacului şi a duodenului, intestinul subţire explorându-se cu enteroendoscopul. Calea de acces este atât cea superioară cât şi cea inferioară .
Indicaţii:
- Hemoragii digestive superioare
- Tumori intestinale
- Sindrom de malabsorbţie
- Enterite, limfoame intestinale
- Stenoze intestinale superioare
- Stare generală alterată
- Ischemie mezenterică
Tehnica ;
- pozitie genupectorala pe masa de examinare ,unghi de 45 grade
- Cooperarea bolnavului este indispensabila pentru introducerea endoscopului prin canalul anal
- Pregatirea sondei de biopsie si a electrocauterului – introduse prin lumenul endoscopului
- Excizia endoscopica a polipilor
Pregatirea pacientului
Bolnavul trebuie bine pregătit, prin regim alimentar(dieta hidrica ), clisme evacuatorii 24-48 ore, laxative ,purgaţii . Înaintea efectuării manevrei se face o mică anestezie generală, sau cel puţin sub sedative( diazepam), antalgice şi antispastice pentru a uşura efectuarea manevrei şi suferinţa bolnavului.
Tehnica
- Pacientul este plasat in decubit lateral cu genunchii flectati la piept
- Disconfort indus prin manevrarea colonoscopului si introducerea aerului
- Posibila rezectie endoscopica a polipilor cu hemostaza prin electrocauter
- Accidente: perforatii , hemoragii
- Cancerul colonorectal
- Polipi, diverticuloze, colite inflamatorii
- Hemoragii digestive inferioare
- Diareei cronice, constipaţii cronice, anemii neelucidate
- Supravegherea leziunilor neoplazice
D. Biopsia gastrică, esofagiană, intestinală, colonică, rectală se realizează prin manevra endoscopică sau prin manevra oarbă.
Prin manevra endoscopică se realizează biopsia esofagiană, gastrică şi colonică. Intestinul subţire se examinează numai enteroendoscopic şi radiologic, iar biopsia se face în mod “orb”.
Din fragmentul biopsiat se fac determinări :
- Histochimice
- Biochimice
- Bacteriologice
|
taguri
dureri abdominale |