Click to set custom HTML
Otita si afectiunile urechii tratamente.
|
|
Afectiuni ale urechii
|
Afectiunile urechii! AFECŢIUNILE INFLAMATORII ALE URECHII
afectarea pavilionului auricular şi a conductului auditiv extern =otite externe
Erizipelul tratament
Erizipelul tratament
inflamaţia tegumentului determinată de streptococ,
— poate fi o extensie a eripizelului feţei /
— poate apărea ca o complicaţie a unei otite externe furunculoase, /
— poate fi secundară unor plăgi infectate ale conductului sau pavilionului.
CLINIC
placard roşu edematos, cu aspect de coajă de portocală,
bine delimitat, pe care pot exista bule hemoragice.
Bolnavul este febril, cu puls rapid.
TRATAMENT Erezipel
Penicilină injectabilă, pe cale generală, iar local atingeri cu
alcool iodat.
— poate fi o extensie a eripizelului feţei /
— poate apărea ca o complicaţie a unei otite externe furunculoase, /
— poate fi secundară unor plăgi infectate ale conductului sau pavilionului.
CLINIC
placard roşu edematos, cu aspect de coajă de portocală,
bine delimitat, pe care pot exista bule hemoragice.
Bolnavul este febril, cu puls rapid.
TRATAMENT Erezipel
Penicilină injectabilă, pe cale generală, iar local atingeri cu
alcool iodat.
Impetigoul
—infecţia stafilococică a straturilor superficiale ale pielii pavilionului şi concăi,
-secundară supuraţiilor cronice auriculare /
-localizată pe lobul, datorită folosirii cerceilor.
—Bolnavul de Impetigoul acuză prurit
— obiectiv =placard roşu purpuriu acoperit de secreţii gălbui uscate (cruste melicerice) şi ulceraţii superficiale.
TRATAMENT
—combaterea infecţiei, edemului şi secreţiilor prin aplicare de pomadă pe bază de antibiotice, cortizon şi jecozinc.
-secundară supuraţiilor cronice auriculare /
-localizată pe lobul, datorită folosirii cerceilor.
—Bolnavul de Impetigoul acuză prurit
— obiectiv =placard roşu purpuriu acoperit de secreţii gălbui uscate (cruste melicerice) şi ulceraţii superficiale.
TRATAMENT
—combaterea infecţiei, edemului şi secreţiilor prin aplicare de pomadă pe bază de antibiotice, cortizon şi jecozinc.
Pericondrita pavilionului
infecţia cartilajului urechii aparuta reprezinta Pericondrita pavilionului
— complicaţie a otitelor medii supurate cronice sau a otitelor externe sau
— după un traumatism accidental sau operator, ori
—după arsuri sau degerături ale pavilionului
Germenele responsabil de Pericondrita pavilionului este bacilul piocianic (Pseudomonas aeruginosa).
—CLINIC,
—pavilionul este roşu, tumefiat, cald şi dureros spontan şi la atingere (faza congestivă) apoi devine renitent sau fluctuent cu zone de abcedare (puroiul se colectează între pericondru şi cartilaj, care se necrozează, fiind lipsit de circulaţie) şi fistulizări.
—Vindecarea se obţine prin cicatrici cu deformări ale pavilionului.
TRATAMENT Pericondrita pavilionului
diferă după stadiul evolutiv.
—În faza congestivă se face tratament cu antibiotice, care acţionează asupra piocianicului – colimicin, streptomicină sau rontgenterapie antiinflamatorie (300–600 R).
—În faza supurată se practică incizia, drenajul colecţiilor supurate cu exci-
zia cartilajului necrozat, pe cale retro-auriculară, pe faţa post. a pavilionului.
—
— complicaţie a otitelor medii supurate cronice sau a otitelor externe sau
— după un traumatism accidental sau operator, ori
—după arsuri sau degerături ale pavilionului
Germenele responsabil de Pericondrita pavilionului este bacilul piocianic (Pseudomonas aeruginosa).
—CLINIC,
—pavilionul este roşu, tumefiat, cald şi dureros spontan şi la atingere (faza congestivă) apoi devine renitent sau fluctuent cu zone de abcedare (puroiul se colectează între pericondru şi cartilaj, care se necrozează, fiind lipsit de circulaţie) şi fistulizări.
—Vindecarea se obţine prin cicatrici cu deformări ale pavilionului.
TRATAMENT Pericondrita pavilionului
diferă după stadiul evolutiv.
—În faza congestivă se face tratament cu antibiotice, care acţionează asupra piocianicului – colimicin, streptomicină sau rontgenterapie antiinflamatorie (300–600 R).
—În faza supurată se practică incizia, drenajul colecţiilor supurate cu exci-
zia cartilajului necrozat, pe cale retro-auriculară, pe faţa post. a pavilionului.
—
Inflamaţiile conductului auditiv
extern
—interesează tegumentul
—determină: inflamaţii
-infecţioase (bacteriene,fungice, virale),
-reactive(eczeme, dermatoze,
dermatite alergice)
-sebaceice.
—mod de evoluţie ac., cr. sau recidivante.
—Otitele externe infecţioase bacteriene pot fi
-localizate: furuncul
-difuze – furunculoze şi otită externă difuză.
Simptomatologie Inflamaţiile conductului auditiv
extern
—Prurit auricular care duce la durere locală intensificată de masticaţie şi de cea mai mică presiune pe pavilion (culcatul pe pernă).
—Durerea este datorită edemului inflamator care destinde pielea conductului,săracă în ţesut celular subcutanat.
—Tumefierea conductului poate să determine hipoacuzie.
—Ulterior apare secretie apoasă, care se transformă în secreţie purulentă, la care se asociază o descuamare epitelială.
— La palpare se constată adenita parotidiană şi retroauriculară.
—Examenul obiectiv stabileşte forma clinică de otită externă
—determină: inflamaţii
-infecţioase (bacteriene,fungice, virale),
-reactive(eczeme, dermatoze,
dermatite alergice)
-sebaceice.
—mod de evoluţie ac., cr. sau recidivante.
—Otitele externe infecţioase bacteriene pot fi
-localizate: furuncul
-difuze – furunculoze şi otită externă difuză.
Simptomatologie Inflamaţiile conductului auditiv
extern
—Prurit auricular care duce la durere locală intensificată de masticaţie şi de cea mai mică presiune pe pavilion (culcatul pe pernă).
—Durerea este datorită edemului inflamator care destinde pielea conductului,săracă în ţesut celular subcutanat.
—Tumefierea conductului poate să determine hipoacuzie.
—Ulterior apare secretie apoasă, care se transformă în secreţie purulentă, la care se asociază o descuamare epitelială.
— La palpare se constată adenita parotidiană şi retroauriculară.
—Examenul obiectiv stabileşte forma clinică de otită externă
Inflamaţiile conductului auditiv
extern
FURUNCULUL CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
Infecţie circumscrisă a foliculului pilos, produsă de către stafilococ la nivelul conductului membranos, care dispune de foliculi piloşi şi glande sebacee.
Bolnavul acuză:
— durere intensă locală cu iradiere în tâmplă, ceafă, maxilar,
—durere exacerbată de masticaţie, culcatul pe pernă.
—durere vie la tracţiunea pavilionului în sus şi înapoi, apăsarea pe tragus şi 1/3 inf. a şanţului retroauricular,
Când furunculele sunt mai multe determină furunculoza, care este însoţită obligatoriu de limfadenita retroauriculară.
Furunculele se localizează pe oricare dintre pereţii conductului auditiv ext.
-determină tumefacţia tegumentului conductului cu desfiinţarea lumenului.
Prin prezenţa limfadenitei retroauriculare se pune în discuţie diferenţierea acesteia de mastoidita acută exteriorizată retro-auricular.
Local, se manifestă prin tumefacţie circum-scrisă. Ulterior se constituie burbionul, iar abcedarea spontană sau incizia duc la ce-darea durerii
TRATAMENT FURUNCULUL CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
- local prin antiseptice: alcool, rivanol pe compresă sterilă, introdusă în conductul auditiv, căldură uscată pe ureche care calmează durerea şi grăbeşte abcedarea.
-cale generală se administrează antibiotice, Penicilină, Eritromicină, Oxacilină, Augmentin, Cedax, antialgice, antiinflamatorii.
-in faza de abcedare se practică incizia şi drenajul furunculului.
Pentru evitarea recidivelor se administrează fie anatoxina stafilococică, în injecţii subcutanate, în diluţii crescânde, 10 fiole, sau autovaccin, care se prepară din secreţia furunculului.
OTITA EXTERNĂ DIFUZĂ
—dermoepidermită a întregului conduct cu sim-ptomatologie asemănătoare cu a furunculozei
—favorizată de căldură, umiditate şi pătrunderea apei în urechi.
Factorul responsabil
traumatismul local, provocat de scărpinatul în ureche cu diverse obiecte şi care deschide astfel căi de pătrundere a infecţiei prin microleziuni-le determinate în pielea conductului.
Germenii: pioceanic, proteus, streptococ şi
stafilococul auriu.
—La otoscopie, pielea conductului este roşie, tumefiată, moale şi depresibilă pe specul şi dureroasă la atingere.
— În lumenul conductului sunt secreţii purulente şi descuamări epiteliale.
— Timpanul este opac şi hiperemiat (miringita).
TRATAMENT otita
—Antibiotice pe cale generală.
— Pentru edemul conductului se fac băi cu alcool boricat sau se babijonează pielea conductului cu violet de genţiană 2%, cu nitrat de argint 5% sau cu soluţie Garasone.
—Pacientul trebuie prevenit asupra posibi-lităţii apariţiei unor viitoare pusee, în special după înot (otita externă difuză de piscină).
Pentru evitarea acestora bolnavul trebuie să-şi menţină urechea uscată, folosind băi auriculare cu alcool diluat, ori de câte ori vine în contact cu apa.
—favorizată de căldură, umiditate şi pătrunderea apei în urechi.
Factorul responsabil
traumatismul local, provocat de scărpinatul în ureche cu diverse obiecte şi care deschide astfel căi de pătrundere a infecţiei prin microleziuni-le determinate în pielea conductului.
Germenii: pioceanic, proteus, streptococ şi
stafilococul auriu.
—La otoscopie, pielea conductului este roşie, tumefiată, moale şi depresibilă pe specul şi dureroasă la atingere.
— În lumenul conductului sunt secreţii purulente şi descuamări epiteliale.
— Timpanul este opac şi hiperemiat (miringita).
TRATAMENT otita
—Antibiotice pe cale generală.
— Pentru edemul conductului se fac băi cu alcool boricat sau se babijonează pielea conductului cu violet de genţiană 2%, cu nitrat de argint 5% sau cu soluţie Garasone.
—Pacientul trebuie prevenit asupra posibi-lităţii apariţiei unor viitoare pusee, în special după înot (otita externă difuză de piscină).
Pentru evitarea acestora bolnavul trebuie să-şi menţină urechea uscată, folosind băi auriculare cu alcool diluat, ori de câte ori vine în contact cu apa.
citeste si ...
Otita externă fungică-otomicoza
Otita externă fungică-otomicoza
Este infecţia cu ciuperci : Candida albicans şi Aspergillus a conductului auditiv extern.
Simptomatologia este asemănătoare cu a otitelor ext. bacteriene,
+prezenţa în conduct a unor dopuri de micelii de aspect şi culoare variabilă, în funcţie de natura ciupercii.
—Când ciuperca responsabilă de micelii este Candida albicans, dopul are aspectul de hârtie de sugativă umedă.
—Dacă ciuperca în cauză este Aspergillus, culoarea
dopurilor este diferită după varietatea de Aspergillus:
dopuri negre – Aspergilus niger,
dopuri verzi – Aspergilus fumigatus,
dopuri galbene – Aspergilus flavus.
TRATAMENT-ul Otita externă fungică-otomicoza
— îndepărtarea dopurilor miceliene prin
spălătura auriculară,
—urmat de pulverizaţii locale
—apoi badijonări otice pe bază de iod (acid baric iodat în pulverizaţii, tinctură de iod pentru badijonări).
În Candida albicans se fac pulverizaţii cu stamicin, nistanin, la nivelul conductului auditiv extern.
Acest tratament local se efectuează câteva zile la rând, până la obţinerea vindecării.
Dopurile miceliene au proprietatea de a se reface rapid după extragerea prin spălătură şi prin prezenţa lor provoacă iritaţia şi inflamaţia pielii conductului auditiv extern şi a timpanului.
Simptomatologia este asemănătoare cu a otitelor ext. bacteriene,
+prezenţa în conduct a unor dopuri de micelii de aspect şi culoare variabilă, în funcţie de natura ciupercii.
—Când ciuperca responsabilă de micelii este Candida albicans, dopul are aspectul de hârtie de sugativă umedă.
—Dacă ciuperca în cauză este Aspergillus, culoarea
dopurilor este diferită după varietatea de Aspergillus:
dopuri negre – Aspergilus niger,
dopuri verzi – Aspergilus fumigatus,
dopuri galbene – Aspergilus flavus.
TRATAMENT-ul Otita externă fungică-otomicoza
— îndepărtarea dopurilor miceliene prin
spălătura auriculară,
—urmat de pulverizaţii locale
—apoi badijonări otice pe bază de iod (acid baric iodat în pulverizaţii, tinctură de iod pentru badijonări).
În Candida albicans se fac pulverizaţii cu stamicin, nistanin, la nivelul conductului auditiv extern.
Acest tratament local se efectuează câteva zile la rând, până la obţinerea vindecării.
Dopurile miceliene au proprietatea de a se reface rapid după extragerea prin spălătură şi prin prezenţa lor provoacă iritaţia şi inflamaţia pielii conductului auditiv extern şi a timpanului.
Otitele externe virale
OTITA EXTERNĂ VIRALĂ SAU MIRINGITA BULOASĂ
apare în epidemii de gripă
caracterizată prin formarea de bule şi vezicule violacee pe timpan şi pe pielea conductului auditiv extern.
Aceste vezicule sunt pline cu lichid hemoragic, care determină durere şi scurgere sanguino-lentă după spargere.
Se tratează prin toaletă locală, (nu se vor inciza bulele pentru că favorizează infecţia secundară).
Pe cale generală se administrează analgezice.
apare în epidemii de gripă
caracterizată prin formarea de bule şi vezicule violacee pe timpan şi pe pielea conductului auditiv extern.
Aceste vezicule sunt pline cu lichid hemoragic, care determină durere şi scurgere sanguino-lentă după spargere.
Se tratează prin toaletă locală, (nu se vor inciza bulele pentru că favorizează infecţia secundară).
Pe cale generală se administrează analgezice.
OTITA EXTERNĂ HERPETICĂ
constituie localizarea erupţiei herpetice
pe pielea pavilionului şi a conductului şi se asociază cu alte localizări similare.
Tratamentul este simptomatic prin anal-gezice,
local se păstreazăigiena.
pe pielea pavilionului şi a conductului şi se asociază cu alte localizări similare.
Tratamentul este simptomatic prin anal-gezice,
local se păstreazăigiena.
OTITA EXTERNĂ ZOSTERIANĂ (ZONA ZOSTER AURICULARĂ)
reprezintă localizarea virusului zosterian pe ganglionul geniculat al nervului facial
-leziuni herpetice pe pielea conductului, pe timpan şi concă sub formă conică, baza conului se găseşte în concă iar vârful pe timpan, (zona Ramsey Hunt).
-se adaugă paralizia nervului facial şi uneori poate fi interesat nervul acustic-vestibular (surditate, acu-fene, vertij).
Durerile puternice auriculare preced cu câteva zile
apariţia erupţiei şi a paraliziei faciale.
Tratamentul este simptomatic prin antialgice, vitam. din grupul B, coricoterapie, pe cale generală.
Local se ating veziculele cu pomadă sicativă.
-leziuni herpetice pe pielea conductului, pe timpan şi concă sub formă conică, baza conului se găseşte în concă iar vârful pe timpan, (zona Ramsey Hunt).
-se adaugă paralizia nervului facial şi uneori poate fi interesat nervul acustic-vestibular (surditate, acu-fene, vertij).
Durerile puternice auriculare preced cu câteva zile
apariţia erupţiei şi a paraliziei faciale.
Tratamentul este simptomatic prin antialgice, vitam. din grupul B, coricoterapie, pe cale generală.
Local se ating veziculele cu pomadă sicativă.
Otitele externe reactive
Cuprind:
— dermatitele medicamentoase,
— dermatitele de contact,
— eczeme (dermatoze pruriginoase),
— neurodermatita (pruritul simplu auricular),
—dermatitele atopice.
—Toate acestea reprezintă forme particulare de alergie cutanată locală, la care există o eliberare de histamină în ţesuturile conductului auditiv.
—Din cauza naturii lor alergice sunt frecvent recidivante sau cronice.
—Fiecare episod de otită externă reactivă face urechea mai sensibilă pentru puseele viitoare.
—Leziunile interesează pielea conductului, conca, spaţiul intertragian, lobulul şi constau din hipere-mie locală, edem, veziculocruste.
—Starea de sensibilizare a celulelor pielii se face faţă de un microb, în cazul unor otite medii supurate acute sau cronice sau faţă de un material alergic
cosmetic – şampon sau vopsele de păr, ori faţă de un antibiotic aplicat local – neomicina.
Tratamentul este dificil.
—Se face toaleta conductului şi se aplică local preparate cortizonice (Elocom, Diprosalic) sau heparină.
—Atunci când secunoaşte cauza, se va suprima contactul agentului alergizant cu tegumentul conductului.
— dermatitele medicamentoase,
— dermatitele de contact,
— eczeme (dermatoze pruriginoase),
— neurodermatita (pruritul simplu auricular),
—dermatitele atopice.
—Toate acestea reprezintă forme particulare de alergie cutanată locală, la care există o eliberare de histamină în ţesuturile conductului auditiv.
—Din cauza naturii lor alergice sunt frecvent recidivante sau cronice.
—Fiecare episod de otită externă reactivă face urechea mai sensibilă pentru puseele viitoare.
—Leziunile interesează pielea conductului, conca, spaţiul intertragian, lobulul şi constau din hipere-mie locală, edem, veziculocruste.
—Starea de sensibilizare a celulelor pielii se face faţă de un microb, în cazul unor otite medii supurate acute sau cronice sau faţă de un material alergic
cosmetic – şampon sau vopsele de păr, ori faţă de un antibiotic aplicat local – neomicina.
Tratamentul este dificil.
—Se face toaleta conductului şi se aplică local preparate cortizonice (Elocom, Diprosalic) sau heparină.
—Atunci când secunoaşte cauza, se va suprima contactul agentului alergizant cu tegumentul conductului.
OTITELE EXTERNE SEBOREICE
Caracterizate prin:
— starea solzoasă a pielii tegumentului, a
pavilionului, a pielii capului cât şi a şan-
ţului retroauricular şi lobul urechii, de
etiologie necunoscută.
Tratament
-toaleta crustelor,
-nitratarea tegumentelor din conduct,
-aplicarea de pomezi cortizonice şi che-ratolitice
— starea solzoasă a pielii tegumentului, a
pavilionului, a pielii capului cât şi a şan-
ţului retroauricular şi lobul urechii, de
etiologie necunoscută.
Tratament
-toaleta crustelor,
-nitratarea tegumentelor din conduct,
-aplicarea de pomezi cortizonice şi che-ratolitice
INFLAMAŢIILE URECHII MEDII
Inflamaţiile urechii mijlocii poartă denumirea de otite medii
evolutiv : acute sau cronice.
Prin otită medie acută
inflamaţia acută, cu sau fără supuraţie a mucoasei cavităţii urechii mijlocii, produsă de o agresiune virală, bacteriană, ori asociată.
În funcţie de prezenţa sau absenţa scurgerii auriculare, deci de starea de integritate a timpanului, otitele acute pot fi privite ca
—otite ac. cu timpan închis
—otite ac. cu timpan deschis
evolutiv : acute sau cronice.
Prin otită medie acută
inflamaţia acută, cu sau fără supuraţie a mucoasei cavităţii urechii mijlocii, produsă de o agresiune virală, bacteriană, ori asociată.
În funcţie de prezenţa sau absenţa scurgerii auriculare, deci de starea de integritate a timpanului, otitele acute pot fi privite ca
—otite ac. cu timpan închis
—otite ac. cu timpan deschis
OTITELE MEDII ACUTE CU TIMPAN ÎNCHIS
sunt diagnosticate prin otoscopie, care arată absenţa perforaţiei timanice.
În această categorie pot fi identificate mai multe varietăţi anatomoclinice, în funcţie de imaginea timpanului, de suferinţa subiectivă a bolnavului şi de condiţiile de apariţie a otitei
În această categorie pot fi identificate mai multe varietăţi anatomoclinice, în funcţie de imaginea timpanului, de suferinţa subiectivă a bolnavului şi de condiţiile de apariţie a otitei
OTITA SEROASĂ ACUTĂ
—Este legată de disfuncţia trompei lui Eustachio cu perturbarea funcţiei echipresive şi de drenaj.
—Alterarea acestor funcţii tubare este realizată de o obstrucţie nazală sau rinofaringiană, care antrenează o stare inflamatorie latentă a mucoasei trompei cu impermeabilizarea tubară.
--La copil, cauza principală de obstrucţie tubară este reprezentată de vegetaţiile adenoide sau de sinuzitele infantile (maxilară sau edmoidală).
--La adult, pe primul plan se situează sinuzitele apoi obstrucţiile nazale, prin deviaţii ale septului, hipertrofia cornetelor, polipul coanal, alergia nazală sau nazosinuzală; cancerul cavumului este o altă cauză de otită seroasă acută, constituind adesea, prima lui manifestare.
—Disfuncţia tubară la început produce o congestie a mucoasei casei şi a trompei, cunoscută sub denumi-rea de catar tubotimpanic ac. sau catar ototubar
— Într-un grad mai avansat, impermeabilizarea trom-pei duce la resorbţia aerului din casa timpanului, unde se crează o presiune negativa (vid).
—În consecinţă, timpanul se înfundă, capilarele mucoa-sei casei şi ale timpanului se dilată şi se constituie, prin transudare, o serozitate aseptică în urechea
medie.
— În otita seroasă ac. epansamentul seros, cu vâsco-zitate slabă poate fi evacuat uşor de îndată ce trompa devine permeabilă.
Dacă procesul se cronicizează, epansamentul devine vâscos şi evacuarea lui prin trompă este mai dificil =>
otita seroasă cr. sau „glue ear“.
Otita seroasă ac. de cele mai multe ori este bilaterală şi se recunoaşte :
-după semnele funcţionale şi subiective şi
-pe baza examenului fizic otoscopic şi audiometric.
Semnele subiective şi funcţionale
--Otodinia este primul semn, dar este discre-tă, mai mult o jenă dureroasă în ureche, care dispare repede.
--Acufenele au un timbru grav şi se însoţesc de o scădere de auz variabilă, care se mo-difică cu poziţia capului, cu strănutul sau cu deglutiţia,
Surditatea este mai puţin netă când bolna-vul este culcat şi este însoţită de senzaţie de deplasare a lichidului în ureche
--Hipoacuzia se instalează rapid şi durea-ză atâta timp cât inflamaţia tubo-tim-panică persistă.
--Autofonia (rezonanţa propriei voci în ureche) poate fi sau nu prezentă.
--Starea generală a bolnavului este întot-deauna bună, nealterată.
—Otoscopia
-modificări de culoare, poziţie şi mobilitate a timpanului.
-timpanul apare uşor rozat, cu desen vascular vizibil, mai marcatpe mânerul ciocanului şi pe membrana Schrapnell, triunghiul luminos este alterat sau dispărut şi se constată semnele de retracţie – orizontalizarea mânerului cioca-nului şi proeminenţa scurtei apofizei.
Uneori, prin transparenţa timpanului, se observă un nivel de lichid în casă, care variază cu pozi-ţia capului şi chiar bule de aer lipite pe faţa internă a timpanului.
Aceste modificări sunt mai evidente la otomicros-cop.
—La examenul cu speculul Siegle: timpanul rămâne imobil.
— Acumetria şi audiometria: prezenţa surdităţii de transmisie
—Audiograma :afectarea frecvenţelor grave.
—Alterarea acestor funcţii tubare este realizată de o obstrucţie nazală sau rinofaringiană, care antrenează o stare inflamatorie latentă a mucoasei trompei cu impermeabilizarea tubară.
--La copil, cauza principală de obstrucţie tubară este reprezentată de vegetaţiile adenoide sau de sinuzitele infantile (maxilară sau edmoidală).
--La adult, pe primul plan se situează sinuzitele apoi obstrucţiile nazale, prin deviaţii ale septului, hipertrofia cornetelor, polipul coanal, alergia nazală sau nazosinuzală; cancerul cavumului este o altă cauză de otită seroasă acută, constituind adesea, prima lui manifestare.
—Disfuncţia tubară la început produce o congestie a mucoasei casei şi a trompei, cunoscută sub denumi-rea de catar tubotimpanic ac. sau catar ototubar
— Într-un grad mai avansat, impermeabilizarea trom-pei duce la resorbţia aerului din casa timpanului, unde se crează o presiune negativa (vid).
—În consecinţă, timpanul se înfundă, capilarele mucoa-sei casei şi ale timpanului se dilată şi se constituie, prin transudare, o serozitate aseptică în urechea
medie.
— În otita seroasă ac. epansamentul seros, cu vâsco-zitate slabă poate fi evacuat uşor de îndată ce trompa devine permeabilă.
Dacă procesul se cronicizează, epansamentul devine vâscos şi evacuarea lui prin trompă este mai dificil =>
otita seroasă cr. sau „glue ear“.
Otita seroasă ac. de cele mai multe ori este bilaterală şi se recunoaşte :
-după semnele funcţionale şi subiective şi
-pe baza examenului fizic otoscopic şi audiometric.
Semnele subiective şi funcţionale
--Otodinia este primul semn, dar este discre-tă, mai mult o jenă dureroasă în ureche, care dispare repede.
--Acufenele au un timbru grav şi se însoţesc de o scădere de auz variabilă, care se mo-difică cu poziţia capului, cu strănutul sau cu deglutiţia,
Surditatea este mai puţin netă când bolna-vul este culcat şi este însoţită de senzaţie de deplasare a lichidului în ureche
--Hipoacuzia se instalează rapid şi durea-ză atâta timp cât inflamaţia tubo-tim-panică persistă.
--Autofonia (rezonanţa propriei voci în ureche) poate fi sau nu prezentă.
--Starea generală a bolnavului este întot-deauna bună, nealterată.
—Otoscopia
-modificări de culoare, poziţie şi mobilitate a timpanului.
-timpanul apare uşor rozat, cu desen vascular vizibil, mai marcatpe mânerul ciocanului şi pe membrana Schrapnell, triunghiul luminos este alterat sau dispărut şi se constată semnele de retracţie – orizontalizarea mânerului cioca-nului şi proeminenţa scurtei apofizei.
Uneori, prin transparenţa timpanului, se observă un nivel de lichid în casă, care variază cu pozi-ţia capului şi chiar bule de aer lipite pe faţa internă a timpanului.
Aceste modificări sunt mai evidente la otomicros-cop.
—La examenul cu speculul Siegle: timpanul rămâne imobil.
— Acumetria şi audiometria: prezenţa surdităţii de transmisie
—Audiograma :afectarea frecvenţelor grave.
OTITA BAROTRAUMATICĂ
este consecinţa variaţiilor exagerate, peste limita fiziologicului, a presiunii atmosferice in mediul
— aerian (în aviaţie)-aviatori
— lichidian (în mediul subacvatic).- scafandri,
-chesonieri,scufundatori
-mai frecvent la aviatorilor, aerootită.
Mecanismul de producere :
Presiunea atmosferică se modifică la ridicare şi la coborâre.
La ridicare, pres. atmosf. scade, se pro-duce o variaţie de presiune negativă, care este resimţită de individ sub forma unei hiperpresiuni intraauriculare şi a unei hiperacuzii uşoare.
Otoscopia efectuată în acest moment arată o bombare a timpanului.
Când diferenţa de presiune atinge un anumit prag, trompa este forţată şi se
aude un pocnet în ureche şi echipresiunea este restabilită automat.
La coborâre, pres. atmosf. scade (variaţia de presiune pozitivă) şi se realizează un blocaj al trompei.
De data aceasta, deblocarea tubară nu mai poate fi făcută automat, de la sine, ci sunt necesare manevre de deschidere forţată, prin înghiţiri succesive sau prin procedeele Valsalva.
Dacă prin aceste procedee, deblocarea trompei nu poate fi obţinută şi dacă coborârea conti-nuă, blocajul devine ireversibil şi se instalează aerootita sau otita seroasă prin mecanism barotraumatic.
Ea se manifestă prin durere vie în ureche însoţită de acufene, surditate şi uneori de vertij.
—Otoscopia pune în evidenţă un timpan retractat, congestionat, prin transparenţa căruia se poate vedea un nivel de lichid, sau se poate deduce
existenţa unui epansament aerogazos, prin prezenţa bulelor de aer caracteristice.
Examenul funcţional pune în evidenţă prezenţa unei surdităţi de transmisie cu deficit pe grave, frecvenţele acute sunt normale.
Vindecarea se face fie spontan, fie după câteva insuflaţii tubare.
Având în vedere cauza determinantă a otitelor seroase trebuie rezolvată deviaţia de sept, sinuzita, rinita cr. hipertrofică, vegetaţiile
adenoide.
— aerian (în aviaţie)-aviatori
— lichidian (în mediul subacvatic).- scafandri,
-chesonieri,scufundatori
-mai frecvent la aviatorilor, aerootită.
Mecanismul de producere :
Presiunea atmosferică se modifică la ridicare şi la coborâre.
La ridicare, pres. atmosf. scade, se pro-duce o variaţie de presiune negativă, care este resimţită de individ sub forma unei hiperpresiuni intraauriculare şi a unei hiperacuzii uşoare.
Otoscopia efectuată în acest moment arată o bombare a timpanului.
Când diferenţa de presiune atinge un anumit prag, trompa este forţată şi se
aude un pocnet în ureche şi echipresiunea este restabilită automat.
La coborâre, pres. atmosf. scade (variaţia de presiune pozitivă) şi se realizează un blocaj al trompei.
De data aceasta, deblocarea tubară nu mai poate fi făcută automat, de la sine, ci sunt necesare manevre de deschidere forţată, prin înghiţiri succesive sau prin procedeele Valsalva.
Dacă prin aceste procedee, deblocarea trompei nu poate fi obţinută şi dacă coborârea conti-nuă, blocajul devine ireversibil şi se instalează aerootita sau otita seroasă prin mecanism barotraumatic.
Ea se manifestă prin durere vie în ureche însoţită de acufene, surditate şi uneori de vertij.
—Otoscopia pune în evidenţă un timpan retractat, congestionat, prin transparenţa căruia se poate vedea un nivel de lichid, sau se poate deduce
existenţa unui epansament aerogazos, prin prezenţa bulelor de aer caracteristice.
Examenul funcţional pune în evidenţă prezenţa unei surdităţi de transmisie cu deficit pe grave, frecvenţele acute sunt normale.
Vindecarea se face fie spontan, fie după câteva insuflaţii tubare.
Având în vedere cauza determinantă a otitelor seroase trebuie rezolvată deviaţia de sept, sinuzita, rinita cr. hipertrofică, vegetaţiile
adenoide.
OTITA ACUTĂ CONGESTIVĂ
Apare în cursul infecţiei virale a CRS (rinitele sau corizele ac.) şi reprezintă extensia inflama-
ţiei mucoasei nazale către urechea medie prin intermediul trompei lui Eustachio, primul sta-diul al unei otite medii acute supurate.
—Se întâlnesc mai frecvent la copiii adenoidieni.
—Clinic se manifestă prin dureri auriculare foarte vii, surditate uşoară.
—Examenul otoscopic remarcă timpanul conges-tionat, cu reliefurile anatomice şterse, dar fără bombare.
—În câteva zile, spontan sau sub influenţa tratamentului, simptomele dispar.
ţiei mucoasei nazale către urechea medie prin intermediul trompei lui Eustachio, primul sta-diul al unei otite medii acute supurate.
—Se întâlnesc mai frecvent la copiii adenoidieni.
—Clinic se manifestă prin dureri auriculare foarte vii, surditate uşoară.
—Examenul otoscopic remarcă timpanul conges-tionat, cu reliefurile anatomice şterse, dar fără bombare.
—În câteva zile, spontan sau sub influenţa tratamentului, simptomele dispar.
OTITELE MEDII AC. CU TIMPAN DESCHIS
Reprezintă stadii evolutive ale unor otite medii acute care, iniţial, nu prezentau perforaţii timpanale.
Otita medie ac. supurată evoluează în 4 faze succesive:
—Inflamatie,
Stadiul de inflamaţie sau faza preperforativă
Caracterizat prin hiperemie şi edem al mucoperiostului din urechea medie, cu formarea exudatului serofibrinos în decurs de 3–7 zile. Exudatul creşte în cutia timpanică, o umple şi apasă asupra timpanului, ceea ce îl face să bombeze către conduct.
Subiectiv, în această fază, bolnavul acuză dureri violente în ureche (otodinie), care iradiază în tâmplă, mastoidă, or-bită, maxilarul superior şi ceafă, mai accentuate noap-tea, însoţite de hiperacuzie, vâjiituri şi uneoriameţeli, febră 38°–39°C.
Obiectiv se constată timpanul congestionat difuz, cu dispariţia reperelor anatomice, timpan care bombează cu precădere în cadranul postero-superior sau în jumătatea superioară.
—Supuraţie,
transformarea exudatului în mucopuroi franc ( abces al casei timpanului. )
mucoasa casei şi a mastoidei se îngroaşă, blochează celulele mastoidiene şi aditus ad antrum şi împiedică drenajul mastoidei. Exudatul sero-sangvinolent se transformă în exudat muco-purulent şi purulent.
Subiectiv, bolnavul acuză dureri pulsatile, care sunt mai intense noaptea, dureri ce determină insomnie şi alterează starea generală, febră 39°–40°C, surditate accentuată, ameţeli şi vâjâituri puternice.
Palparea mastoidei este dureroasă în cele trei puncte ale sale: antrul mastoidian, vârful apofizei mastoide şi marginea posterioară a mastoidei
—Complicaţie,
Obiectiv, timpanul se prezintă cu congestie difuză, cu dispariţia reperelor anatomice şi bombat. Către a 4–5 zi apare perforaţia spontană la nivelul locului de bombare maximă, frecvent în cadrul antero-inferior.
Este bine să nu se aştepte perforarea spontană ci să se practice miringotomia, când semnele de colectare sunt evidente.
Odată cu apariţia perforaţiei şi scurgerii auriculare, durerea dispare şi cu ea febra şi starea toxicoseptică, precum şi sensibilitatea dureroasă a mastoidei.
Când durerea mastoidiană se menţine după perforarea timpanului, aceasta este explicată numai prin drenajul insuficient al perforaţiei timpanice şi existenţa retenţiei de puroi în celulele mastoidiene.
Când durerea mastoidiană se menţine după perforarea timpanului, aceasta este explicată numai prin drenajul insuficient al perforaţiei timpanice şi existenţa retenţiei de puroi în celulele mastoidiene.
La otoscopie se constată prezenţa secreţiei mucopurulente pulsatile la nivelul perforaţiei, unde poate să prolabeze o mucoasă roşie, edematiată (perforaţia în “ţâţă de vacă”).
Când supuraţia este localizată în atică, timpanul bombează la nivelul membranei Schrapnell.
Radiografia de mastoidă în incideţa Schuller, pune în evidenţă voalarea sistemului celular de partea bolnavă, semn al inflamaţiei mucoasei şi a acumulării de puroi în celulele mastoidiene.
—Rezoluţie.
Otita medie ac. supurată evoluează în 4 faze succesive:
—Inflamatie,
Stadiul de inflamaţie sau faza preperforativă
Caracterizat prin hiperemie şi edem al mucoperiostului din urechea medie, cu formarea exudatului serofibrinos în decurs de 3–7 zile. Exudatul creşte în cutia timpanică, o umple şi apasă asupra timpanului, ceea ce îl face să bombeze către conduct.
Subiectiv, în această fază, bolnavul acuză dureri violente în ureche (otodinie), care iradiază în tâmplă, mastoidă, or-bită, maxilarul superior şi ceafă, mai accentuate noap-tea, însoţite de hiperacuzie, vâjiituri şi uneoriameţeli, febră 38°–39°C.
Obiectiv se constată timpanul congestionat difuz, cu dispariţia reperelor anatomice, timpan care bombează cu precădere în cadranul postero-superior sau în jumătatea superioară.
—Supuraţie,
transformarea exudatului în mucopuroi franc ( abces al casei timpanului. )
mucoasa casei şi a mastoidei se îngroaşă, blochează celulele mastoidiene şi aditus ad antrum şi împiedică drenajul mastoidei. Exudatul sero-sangvinolent se transformă în exudat muco-purulent şi purulent.
Subiectiv, bolnavul acuză dureri pulsatile, care sunt mai intense noaptea, dureri ce determină insomnie şi alterează starea generală, febră 39°–40°C, surditate accentuată, ameţeli şi vâjâituri puternice.
Palparea mastoidei este dureroasă în cele trei puncte ale sale: antrul mastoidian, vârful apofizei mastoide şi marginea posterioară a mastoidei
—Complicaţie,
Obiectiv, timpanul se prezintă cu congestie difuză, cu dispariţia reperelor anatomice şi bombat. Către a 4–5 zi apare perforaţia spontană la nivelul locului de bombare maximă, frecvent în cadrul antero-inferior.
Este bine să nu se aştepte perforarea spontană ci să se practice miringotomia, când semnele de colectare sunt evidente.
Odată cu apariţia perforaţiei şi scurgerii auriculare, durerea dispare şi cu ea febra şi starea toxicoseptică, precum şi sensibilitatea dureroasă a mastoidei.
Când durerea mastoidiană se menţine după perforarea timpanului, aceasta este explicată numai prin drenajul insuficient al perforaţiei timpanice şi existenţa retenţiei de puroi în celulele mastoidiene.
Când durerea mastoidiană se menţine după perforarea timpanului, aceasta este explicată numai prin drenajul insuficient al perforaţiei timpanice şi existenţa retenţiei de puroi în celulele mastoidiene.
La otoscopie se constată prezenţa secreţiei mucopurulente pulsatile la nivelul perforaţiei, unde poate să prolabeze o mucoasă roşie, edematiată (perforaţia în “ţâţă de vacă”).
Când supuraţia este localizată în atică, timpanul bombează la nivelul membranei Schrapnell.
Radiografia de mastoidă în incideţa Schuller, pune în evidenţă voalarea sistemului celular de partea bolnavă, semn al inflamaţiei mucoasei şi a acumulării de puroi în celulele mastoidiene.
—Rezoluţie.
OTITA MEDIE SUPURATĂ AC.
OTITA MEDIE SUPURATĂ ACUTĂ (otita acută cu timpan închis)
—reprezintă localizarea unui proces supurativ în urechea medie.
—Se întâlneşte la toate vârstele, dar mai frecvent la copii, datorită hiperactivităţii ţesutului limfoid.
Prezenţa antibioticelor şi utilizarea lor pe scară largă, a redus mult incidenţa supuraţiei auriculare ac. şi implicit a complicaţiilor, iar folosirea inco-rectă a antibioticelor a creat rezistenţa microbiană, cu apariţia unor otite trenante şi recidivante.
Germenii microbieni implicaţi în declanşarea infecţiei auriculare sunt:
—– Streptococcus pneumoniae 35%;
—– Hemophilus influenzae 20%;
—– Streptococcus grup A 8%;
—– Branhamella catarhalis 3%;
—– Staphilococcus aureus 2%;
Cauzele favorizante ale otitei medii ac.
—CAUZELE LOCALE sunt: adenoidita acută, amigdalita acută, sinuzitaacută, tumori nazofaringiene.
—CAUZELE GENERALE sunt: virozele respiratorii, boli infectocontagioase, alergia nazosinuzală, imunitate deficitară.
—În majoritatea cazurilor, 80%, infecţia se produce prin intermediul trompei, rar pe cale hematogenă şi pe cală externă.
—Modificările persistente în urechea medie, exudat, transudat, favorizează infecţia cu germenii microbieni.
—Calea hematogenă apare în cadrul septicemiilor şi în unele boli infecto-contagioase.
Pe cale externă apare infecţia în caz de perforaţie preexis-tentă a timpanului, când se face spălătura auriculară sau când se instilează în conduct soluţii dezinfectante
—reprezintă localizarea unui proces supurativ în urechea medie.
—Se întâlneşte la toate vârstele, dar mai frecvent la copii, datorită hiperactivităţii ţesutului limfoid.
Prezenţa antibioticelor şi utilizarea lor pe scară largă, a redus mult incidenţa supuraţiei auriculare ac. şi implicit a complicaţiilor, iar folosirea inco-rectă a antibioticelor a creat rezistenţa microbiană, cu apariţia unor otite trenante şi recidivante.
Germenii microbieni implicaţi în declanşarea infecţiei auriculare sunt:
—– Streptococcus pneumoniae 35%;
—– Hemophilus influenzae 20%;
—– Streptococcus grup A 8%;
—– Branhamella catarhalis 3%;
—– Staphilococcus aureus 2%;
Cauzele favorizante ale otitei medii ac.
—CAUZELE LOCALE sunt: adenoidita acută, amigdalita acută, sinuzitaacută, tumori nazofaringiene.
—CAUZELE GENERALE sunt: virozele respiratorii, boli infectocontagioase, alergia nazosinuzală, imunitate deficitară.
—În majoritatea cazurilor, 80%, infecţia se produce prin intermediul trompei, rar pe cale hematogenă şi pe cală externă.
—Modificările persistente în urechea medie, exudat, transudat, favorizează infecţia cu germenii microbieni.
—Calea hematogenă apare în cadrul septicemiilor şi în unele boli infecto-contagioase.
Pe cale externă apare infecţia în caz de perforaţie preexis-tentă a timpanului, când se face spălătura auriculară sau când se instilează în conduct soluţii dezinfectante
OTITA MEDIE AC. A SUGARULUI si a copiilor
—Este destul de frecventă şi poate trece neobservată pentru că este asimptomatică. Urechea trebuie examinată în orice sindrom febril. Starea generală este profund alterată, cu vărsături, diaree, scădere ponderală, deshidratare, atrepsie.
—Examenul otoscopic relevă modificări ale timpanului, sub forma unei congestii discrete sau poate să nu aibă nici un semn patologic.
—Examenul trebuie să se repete zilnic.
—De obicei, modificările patologice sunt bilaterale.
—Diagnosticul se stabileşte pe cele mai mici modificări patologice ale timpanului, pe alterarea antrului mastoidian la examenul radiologic, pe timpanotomie, care evacuează secreţia sero-sangvinolentă şi pe antrotomia exploratorie.
TRATAMENTUL instituit la sugar
trebuie să aibă în vedere starea generală.
—Se vor administra câte 2 antibiotice: Ampicilină + Gentamicină.
—Se va aplica o căldura uscată locală, pe ureche, timpanotomie, dezinfectante
nazale.
—Tratamentul antibiotic durează până la normalizarea aspectului timpanului, restabilirea funcţională şi normalizarea stării generale.
—Examenul otoscopic relevă modificări ale timpanului, sub forma unei congestii discrete sau poate să nu aibă nici un semn patologic.
—Examenul trebuie să se repete zilnic.
—De obicei, modificările patologice sunt bilaterale.
—Diagnosticul se stabileşte pe cele mai mici modificări patologice ale timpanului, pe alterarea antrului mastoidian la examenul radiologic, pe timpanotomie, care evacuează secreţia sero-sangvinolentă şi pe antrotomia exploratorie.
TRATAMENTUL instituit la sugar
trebuie să aibă în vedere starea generală.
—Se vor administra câte 2 antibiotice: Ampicilină + Gentamicină.
—Se va aplica o căldura uscată locală, pe ureche, timpanotomie, dezinfectante
nazale.
—Tratamentul antibiotic durează până la normalizarea aspectului timpanului, restabilirea funcţională şi normalizarea stării generale.
OTITA MEDIE ACUTĂ NECROZANTĂ
—diferă de cea banală sau simplă printr-o evoluţie supraac.
cu distrugeri largi ale structurilor urechii medii (timpan,
oscioare).
—Ea apare la copii ca o complicaţie a pojarului, scarlatinei şi gripei. Infecţia este provocată de strept. beta hemolitic, care produce o distrugere precoce a pars tensa a timpa-nului necroza mucoperiostului casei timpanului şi lanţului oscicular. procese rapide trombotice determină sechestre osoase în mastoidă şi leziuni de ostoomielită a structurilor celulare şi a tablei interne mastoidiene.
—Extinderea procesului de necroză depinde de rezistenţa organismului şi de virulenţa infecţiei.
—Cazurile mai puţin virulente sunt limitate numai la distrugerea timpanului.
—Simptomatologia este identică cu cea a otitei supurate simple, numai că manifestaţiile sunt mai severe şi mai rapide, iar primul simpton este scurgerea auriculară timpurie şi net purulentă.
—Obiectiv: timpan cu perforaţie centrală largă, care se extinde rapid până la dispariţia totală a pars tensa. Mucoasa casei prezintă granulaţii acoperite de secreţii purulente murdare.
—Din punct de vedere evolutiv, otita acută necrozată are tendinţa rapidă la cronicizare, sau, dacă se vindecă, lasă sechele cicatriceale postotitice, cu important deficit auditiv.
TRATAMENT antibiotice cu spectru larg şi doze mari, parenteral, iar local se foloseşte aceeaşi metodă ca în otitele supurate bacteriene.
—Datorită sechelelor de perforaţie timpanică acestea se vor repara ulterior prin timpanoplastie
cu distrugeri largi ale structurilor urechii medii (timpan,
oscioare).
—Ea apare la copii ca o complicaţie a pojarului, scarlatinei şi gripei. Infecţia este provocată de strept. beta hemolitic, care produce o distrugere precoce a pars tensa a timpa-nului necroza mucoperiostului casei timpanului şi lanţului oscicular. procese rapide trombotice determină sechestre osoase în mastoidă şi leziuni de ostoomielită a structurilor celulare şi a tablei interne mastoidiene.
—Extinderea procesului de necroză depinde de rezistenţa organismului şi de virulenţa infecţiei.
—Cazurile mai puţin virulente sunt limitate numai la distrugerea timpanului.
—Simptomatologia este identică cu cea a otitei supurate simple, numai că manifestaţiile sunt mai severe şi mai rapide, iar primul simpton este scurgerea auriculară timpurie şi net purulentă.
—Obiectiv: timpan cu perforaţie centrală largă, care se extinde rapid până la dispariţia totală a pars tensa. Mucoasa casei prezintă granulaţii acoperite de secreţii purulente murdare.
—Din punct de vedere evolutiv, otita acută necrozată are tendinţa rapidă la cronicizare, sau, dacă se vindecă, lasă sechele cicatriceale postotitice, cu important deficit auditiv.
TRATAMENT antibiotice cu spectru larg şi doze mari, parenteral, iar local se foloseşte aceeaşi metodă ca în otitele supurate bacteriene.
—Datorită sechelelor de perforaţie timpanică acestea se vor repara ulterior prin timpanoplastie
INFLAMAŢIILE CR. ALE URECHII MEDII
—Otitele medii cronice sunt expresii ale inflamaţiei cronice dezvoltate în cavitatea urechii mijlocii, care se asociază şi se intrică cu procese infecţioase, astfel încât pot sau nu pot să determine otoree.
—Cronicitate =posibilitatea de reversibilitate sau ireversibilitate ale lez.
—Spre deosebire de otitele medii ac. care se vindecă „restitutio ad
integrum“, otitele medii cronice se vindecă totdeauna prin cicatrici,
lăsând sechele postotitice, sub forma otitelor cicatriceale, adezive şi
fibroadezive.
Se deosebesc 2 categorii de otite medii cronice:
— cu timpan închis
— cu timpan deschis.
—Cronicitate =posibilitatea de reversibilitate sau ireversibilitate ale lez.
—Spre deosebire de otitele medii ac. care se vindecă „restitutio ad
integrum“, otitele medii cronice se vindecă totdeauna prin cicatrici,
lăsând sechele postotitice, sub forma otitelor cicatriceale, adezive şi
fibroadezive.
Se deosebesc 2 categorii de otite medii cronice:
— cu timpan închis
— cu timpan deschis.
OTITA CR. CU TIMPAN ÎNCHIS
OTITA SEROASĂ CRONICĂ
—Secundară otitei seroase ac. sau poate să se instaleze în urma unor episoade infla-matorii sau mecanice obstructive rinofaringiene.
—Conţinutul din cutia timpanică este sero-mucos sau chiar mucos, vâscos, greu de eliminat.
—Bolnavii prezintă surditate şi vâjiituri, cu senzaţie de plenitudine în ureche, fără să acuze dureri.
—Examenul obiectiv pune în evidenţă la otoscopie timpan de culoare gălbuie sau albăstruie, imobil la examenul cu speculul Siegle.
—Acumetric şi audiometric se constată surditate de transmisie pe toate frecvenţele la conducerea aeri-ană, de cca. 30 dB. Curba aceasta este normală.
—Impedanţmetria stabileşte existenţa conţinutului din casă prin aspectul timpanogramei.
Evoluţia otitei seromucoase netratată se face către otita adezivă, cu retracţie de timpan, care se lipeş-te de peretele interior al casei şi cu organizarea de aderenţe în cutia timpanică şi în jurul oscioarelor
—Conţinutul din cutia timpanică este sero-mucos sau chiar mucos, vâscos, greu de eliminat.
—Bolnavii prezintă surditate şi vâjiituri, cu senzaţie de plenitudine în ureche, fără să acuze dureri.
—Examenul obiectiv pune în evidenţă la otoscopie timpan de culoare gălbuie sau albăstruie, imobil la examenul cu speculul Siegle.
—Acumetric şi audiometric se constată surditate de transmisie pe toate frecvenţele la conducerea aeri-ană, de cca. 30 dB. Curba aceasta este normală.
—Impedanţmetria stabileşte existenţa conţinutului din casă prin aspectul timpanogramei.
Evoluţia otitei seromucoase netratată se face către otita adezivă, cu retracţie de timpan, care se lipeş-te de peretele interior al casei şi cu organizarea de aderenţe în cutia timpanică şi în jurul oscioarelor
OTITA ADEZIVĂ FIBROADEZIVĂ
—Poate să apară după o otită acută virală sau după o otită medie ac. supurată neperforată, care în urma tratament. antibiotic efectuat a dus la rezoluţia puroiului, dar şi la formarea de aderenţe cicatriceale cu blocarea oscioarelor şi ferestrelor.
— Poate fi rezultatul otitei seromucoase cronice a cărei evoluţie îndelungată permite fibrozarea epansamentului vâscos şi nedre-nat din cutia timpanului.
—Obstrucţia tubară repetată, de origine mecanică sau inflamatorie produce cu timpul o reacţie fibroasă, cu aderenţe şi proce-se adezive între timpan şi peretele intern al casei.
—Simptomele constau din surditate şi acufene cu caracter grav,
supărătoare pentru bolnav.
—Otoscopia =timpan retractat, scleros, cu mânerul ciocanului orizontalizat şi cu scurta apofiză mai proeminentă.
— Poate fi rezultatul otitei seromucoase cronice a cărei evoluţie îndelungată permite fibrozarea epansamentului vâscos şi nedre-nat din cutia timpanului.
—Obstrucţia tubară repetată, de origine mecanică sau inflamatorie produce cu timpul o reacţie fibroasă, cu aderenţe şi proce-se adezive între timpan şi peretele intern al casei.
—Simptomele constau din surditate şi acufene cu caracter grav,
supărătoare pentru bolnav.
—Otoscopia =timpan retractat, scleros, cu mânerul ciocanului orizontalizat şi cu scurta apofiză mai proeminentă.
MEZOTIMPANITA (otita medie cronică supurata)
—Se prezintă cu otoree mucoasă sau mucopurulentă sau tubară unde leziunile interesează numai mucoasa ure-chii medii, sunt benigne şi nu duc la complicaţii grave.
—ANATOMIA PATOLOGICĂ pune în evidenţă mucoasa urechii medii tumefiate, roşie ce secretă mucus filant. Acest proces invadator poate invadantrul şi celulele mastoidiene şi mai ales în zona orificiului tubar, pu-tându-seprelungi uneori de-a lungul întregii trompe.
—Microscopic se constată infiltraţii celulare în stratul superficial, unde se pot constata şi prezenţa unor microchiste sferice sau ovale.
—Timpanul prezintă perforaţie situată în cadranul antero-inferior, de mărime variabilă, iar timpanul restant este îngroşat.
—ANATOMIA PATOLOGICĂ pune în evidenţă mucoasa urechii medii tumefiate, roşie ce secretă mucus filant. Acest proces invadator poate invadantrul şi celulele mastoidiene şi mai ales în zona orificiului tubar, pu-tându-seprelungi uneori de-a lungul întregii trompe.
—Microscopic se constată infiltraţii celulare în stratul superficial, unde se pot constata şi prezenţa unor microchiste sferice sau ovale.
—Timpanul prezintă perforaţie situată în cadranul antero-inferior, de mărime variabilă, iar timpanul restant este îngroşat.
ETIOPATOGENIE
—Se poate întâlni după o otită ac. banală sau după o serie de otite subacute banale şi la copii se observă cum scurgerea purulentă devine sero-purulentă şi apoi mucoasă, cum timpanul în loc să se închidă îşi măreşte perforaţia, iar otita se cronicizează.
—Cauza iniţială a acestor otite acute banale, care se transformă în otoree mucoasă tubară este o infecţie rinofaringiană şi frecvent se întâlnesc la copiii cu vegetaţii adenoide infectate, iar la adult, o sinuzită cronică, cozi de cornet, igiena defectuoasă a nasului.
—Infecţia rinofaringiană, prin intermediul trompei întreţine şi agravează otoreea mucoasă.
—Cauza iniţială a acestor otite acute banale, care se transformă în otoree mucoasă tubară este o infecţie rinofaringiană şi frecvent se întâlnesc la copiii cu vegetaţii adenoide infectate, iar la adult, o sinuzită cronică, cozi de cornet, igiena defectuoasă a nasului.
—Infecţia rinofaringiană, prin intermediul trompei întreţine şi agravează otoreea mucoasă.
SIMPTOMATOLOGIE
—Scurgerea se aseamănă cu secreţiile rinofa-ringiene.
— Este mucoasă, opalescentă, putând deveni mucopurulentă, gălbuie, dar totdeauna este
filantă şi nu se disociază în apa de spălătură.
— Este foarte abundentă, dar variază de la o zi
la alta, în raport cu starea rinofaringelui.
Nu este fetidă, dar dacă devine rău mirositoare, este datorită stagnării saprofiţilor şi cedează la tratament, spre deosebire de forma osteitică, unde fetiditatea se menţine cu tot tratamentul instituit
— Este mucoasă, opalescentă, putând deveni mucopurulentă, gălbuie, dar totdeauna este
filantă şi nu se disociază în apa de spălătură.
— Este foarte abundentă, dar variază de la o zi
la alta, în raport cu starea rinofaringelui.
Nu este fetidă, dar dacă devine rău mirositoare, este datorită stagnării saprofiţilor şi cedează la tratament, spre deosebire de forma osteitică, unde fetiditatea se menţine cu tot tratamentul instituit
Hipoacuzia
—Foarte variabilă, vocea şoptită putând fi auzită la distanţă de câţiva cm.
—Acesta depinde de perforaţie, jena produsă în mişcarea lanţului oscicular şi de blocajul regiunii ferestrelor. Bolnavii spun că aud mai bine în timpul călduros şi uscat, iar alţii aud mai bine în momentul exagerării scurgerii.
—Examenul obiectiv al urechii bolnave pune în evidenţă perforaţia în cadranul antero-inferior, largă, ovalară. Marginile au, fie un aspect cicatriceal, fie uşor infiltrate, roşiatice. Oricare ar fi întinderea peroraţiei, ea nu atinge niciodată cadranul timpanului.
—Polipii –rari, au câteva caractere care-i deosebesc de polipul unei otorei purulente: e mic, pediculat, cu implantare pe marginea perforaţiei şi are o foarte slabă tendinţă la recidivă.
DIAGNOSTICUL POZITIV
aspectul filant al scurgerii auriculare, examenul obiectiv, cu prezenţa perforaţiei la nivelul mezo-timpanului, examenul radiologic în care nu sunt modificări ale mastoidei în sensul reducerii pneu-matizării sau mastoida poate să fie eburnată.
EVOLUŢIE
—Otoreea mucoasă, de obicei, nu duce la complicaţii grave.
—Se poate semnala totuşi o otită ext. circumscrisă sau difuză dezvoltată sub influenţa macerării pielii conductului de către secreţii.
Prognosticul, în general benign, dar în timp poate duce la o scădere pronunţată de auz, prin aderenţe secundare şi scleroză.
TRATAMENT
—Patogenic – interesează cauzele rinofaringiene.
La copil –adenoidectomie.
La adult – rezecţia septului nazal, ablaţia cozilor de cornete, tratamentul sinuzitelor.
—Simptomatic – pentru otoree
– băi auriculare cu apă oxigenată 4%,
-instilaţii auriculare cu antibiotice, antiinflamatorii,
-ablatia polipului – dacă există.
—Tratamentul general: vitaminoterapie, cure climatice, cure termale sulfuroase.
Acest tratament complet local, regional şi general poate fi suficient pentru vindecare.
Rănim însă sechela, în special perforaţia. Pentru aceasta este necesară restabilirea funcţiei aparatului timpano-oscicular-timpanoplastic
—Acesta depinde de perforaţie, jena produsă în mişcarea lanţului oscicular şi de blocajul regiunii ferestrelor. Bolnavii spun că aud mai bine în timpul călduros şi uscat, iar alţii aud mai bine în momentul exagerării scurgerii.
—Examenul obiectiv al urechii bolnave pune în evidenţă perforaţia în cadranul antero-inferior, largă, ovalară. Marginile au, fie un aspect cicatriceal, fie uşor infiltrate, roşiatice. Oricare ar fi întinderea peroraţiei, ea nu atinge niciodată cadranul timpanului.
—Polipii –rari, au câteva caractere care-i deosebesc de polipul unei otorei purulente: e mic, pediculat, cu implantare pe marginea perforaţiei şi are o foarte slabă tendinţă la recidivă.
DIAGNOSTICUL POZITIV
aspectul filant al scurgerii auriculare, examenul obiectiv, cu prezenţa perforaţiei la nivelul mezo-timpanului, examenul radiologic în care nu sunt modificări ale mastoidei în sensul reducerii pneu-matizării sau mastoida poate să fie eburnată.
EVOLUŢIE
—Otoreea mucoasă, de obicei, nu duce la complicaţii grave.
—Se poate semnala totuşi o otită ext. circumscrisă sau difuză dezvoltată sub influenţa macerării pielii conductului de către secreţii.
Prognosticul, în general benign, dar în timp poate duce la o scădere pronunţată de auz, prin aderenţe secundare şi scleroză.
TRATAMENT
—Patogenic – interesează cauzele rinofaringiene.
La copil –adenoidectomie.
La adult – rezecţia septului nazal, ablaţia cozilor de cornete, tratamentul sinuzitelor.
—Simptomatic – pentru otoree
– băi auriculare cu apă oxigenată 4%,
-instilaţii auriculare cu antibiotice, antiinflamatorii,
-ablatia polipului – dacă există.
—Tratamentul general: vitaminoterapie, cure climatice, cure termale sulfuroase.
Acest tratament complet local, regional şi general poate fi suficient pentru vindecare.
Rănim însă sechela, în special perforaţia. Pentru aceasta este necesară restabilirea funcţiei aparatului timpano-oscicular-timpanoplastic
EPITIMPANITA (OTITA MEDIE CR. SUPURATĂ) COLESTEATOMATOASĂ
—Spre deosebire de mezotimpanite, la care leziunile sunt limi-tate la simpla inflamaţie cronică a mucoa-sei casei, celulelor mastoidiene şi trompei, fără osteită evolutivă, epitimpanita este caracterizată prin dezvoltarea, în cavitatea urechii me-dii, a unui epitelii malpighian keratinizat şi descuamant, denumit colesteatom.
—
—Colesteatomul este o formaţiune epidermică, cu aspect tu-moral, albă, strălucitoare, perlată, constituită din lamelele epiteliale suprapuse concentric (ca foile de ceapă), cu creş-tere extensivă, continuă, ce provoacă procese de resortie-
ţie osoasă (prin acţiune enzimatică, litică probabil) sau de erodare a structurilor osoase din jur.
—
—Colesteatomul este o formaţiune epidermică, cu aspect tu-moral, albă, strălucitoare, perlată, constituită din lamelele epiteliale suprapuse concentric (ca foile de ceapă), cu creş-tere extensivă, continuă, ce provoacă procese de resortie-
ţie osoasă (prin acţiune enzimatică, litică probabil) sau de erodare a structurilor osoase din jur.
ETIOLOGIE
Otita poate fi cr. de la început, dar cel mai frecvent urmează unei otite ac.
-Cauzele locale –
— neglijarea unei otite ac. banale,
—terapeutică defectuoasă şi neglijarea infecţiei cauzale,
—drenaj insuficient, cu perforaţie mică şi înaltă,
—Otite necrozante în boli infecţioase (rujeola, scarlatina, difteria, febra tifoidă).
-Cauze generale – stare generală deficitară,
subnutriţie, lipsa de igienă, diabet, TBC, lues
Colesteatomul este constituit de către epidermul situat în interiorul cavităţilor urechii, ale cărui scuame nu pot fi eliminate.
Vor apare procese de resorbţie a regiunilor osoase vecine (prin acţ. enzimatică, probabil litică) prin acţiune infecţioasă, atunci când colesteatomul este infectat
Colesteatomul veritabil este peritemporal şi de origine meningeală: este vorba de o tumoră embrionară, cu punct de plecare elemen-tele ectodermice.
Colesteatomul urechii medii este de fapt un pseudocolesteatom, el provine din invadarea urechii medii de către epidermul conduc-tului auditiv extern.
Teorii care încearcă să explice formarea colesteatomului –
—fie migrarea pielii conductului prin perforaţia pos.-sup., ajunge în atică şi se formează chistul colesteatomatos;
—Fie hiperproducţia cutanată a feţei profunde a epiteliului membranei Schrapnell, cu formarea de burjoni epiteliali, care stau la originea chistelor colesteatomatoase.
-Cauzele locale –
— neglijarea unei otite ac. banale,
—terapeutică defectuoasă şi neglijarea infecţiei cauzale,
—drenaj insuficient, cu perforaţie mică şi înaltă,
—Otite necrozante în boli infecţioase (rujeola, scarlatina, difteria, febra tifoidă).
-Cauze generale – stare generală deficitară,
subnutriţie, lipsa de igienă, diabet, TBC, lues
Colesteatomul este constituit de către epidermul situat în interiorul cavităţilor urechii, ale cărui scuame nu pot fi eliminate.
Vor apare procese de resorbţie a regiunilor osoase vecine (prin acţ. enzimatică, probabil litică) prin acţiune infecţioasă, atunci când colesteatomul este infectat
Colesteatomul veritabil este peritemporal şi de origine meningeală: este vorba de o tumoră embrionară, cu punct de plecare elemen-tele ectodermice.
Colesteatomul urechii medii este de fapt un pseudocolesteatom, el provine din invadarea urechii medii de către epidermul conduc-tului auditiv extern.
Teorii care încearcă să explice formarea colesteatomului –
—fie migrarea pielii conductului prin perforaţia pos.-sup., ajunge în atică şi se formează chistul colesteatomatos;
—Fie hiperproducţia cutanată a feţei profunde a epiteliului membranei Schrapnell, cu formarea de burjoni epiteliali, care stau la originea chistelor colesteatomatoase.
SIMPTOMATOLOGIE
—Otoreea purulentă – puroi bine legat, puroi seros, cu striaţii de sânge sau puroi brun.
—Scurgerea este fetidă. Fetiditatea este rebelă la tratamentele banale.
Prezenţa sângelui în puroi arată existenţa polipilor.
—Otoreea variază în cantitate: uneori minimă, alteori abundentă, (nu este un raport între cantitatea puroiului şi gravitatea afecţiunii).
—Surditatea, de obicei, este de transmisie pură.
În supuraţiile vechi se asociază adesea şi o uşoară participare a aparatului de percepţie prin scleroză ducând la surditate maximă
EXAMENUL OBIECTIV –
— Otoscopia, cu ochiul liber sau lupa, este, în general, suficientă pentru dg. pozitiv de epitimpanită, dar ptr. precizarea coleste-atomului, examinarea sub microscop şi aspiraţie este indis-pensabilă.
—Se pune în evidenţă puroi fetid în conduct sau a unui terci de celule necrozate, care se recoltează pentru identificarea bac-teriologică şi antibiogramă, alteori se constată prezenţa unui polip roşu în cornes în fundul conductului sau a unor granu-laţii localizate în regiunea aticală, în jurul perforaţiei sau pe marginea inf. a peretelui atical.
—Perforaţia poate fi minusculă, uneori muşcată de o mică crus-tă galben-brună, situată în membrana Schrapnell sau poate fi marginală, post.-sup., interesând cadrul osos timpanal sau chiar zidul atical, lăsând să se vadă lamele epidermice sau magma centrală a colesteatomului.
—Când perforaţia este largă, colesteatomul este descoperit pe o suprafaţă întinsă la nivelul zidului atical, sub forma unei „guri de cuptor“ sau a unei„aticostomii spontane“. Restul timpanului, adică pars tensa, este de aspect normal sau poate să fie retractat.
